Am dat repede pe TRINITAS şi l-am văzut pe cunoscutul romancier vorbind în stilul său caracteristic, cu idei pline, expresiv formulate, despre credinţă şi ispite, biografie şi ficţiune, singurătate şi arta de a scrie un roman.
Radu Aldulescu este scriitor şi când traversează strada ori bea un pahar cu apă. Profesionist al scrisului, el are un adevărat cult pentru literatură şi lucrează după o strategie bine pusă la punct. Prin cărţile sale, Radu Aldulescu dă prestigiu statutului de romancier, cum au făcut odinioară Preda ori Eugen Barbu.
Am subliniat şi cu alt prilej că el este cel care a revitalizat romanul românesc, anemiat de un textualism promovat excesiv. ( În contextul de dinaintea apariţiei Sonatei..., chiar şi un scriitor de calibrul lui Cristian Teodorescu ajunsese să fie marginalizat, pe motiv că este...prea tradiţional ! ) Ceea ce scrie Aldulescu este viu şi convingător. Cărţile sale se comportă asemenea unor făpturi care scormonesc neobosite în mintea cititorului. Un comentator spunea că atunci când Gogol dă cu bidineaua, vopseaua nu se mai şterge. Un impact comparabil au asupra noastră cele mai reuşite creaţii aldulesciene. Ştiind bine ceea ce spune, Radu Aldulescu este şi credibil, în sensul în care vorbea Preda despre autorii pe care îi admira.
Am susţinut totdeauna că este meritul unor importanţi critici din noile generaţii ( Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat, Dan C. Mihăilescu ) de a-l fi pus în valoare pe Radu Aldulescu aşa cum se cuvine. Acum autorul Îngerului încălecat este un scriitor a cărui mare valoare este recunoscută, spre bucuria noastră, atât de publicul larg, cât şi de specialişti.
P.S. Felicit canalul de televiziune TRINITAS, care arată că are, într-adevăr, o misiune spirituală de dus la capăt.
Poetul Valentin Emil Muşat mi-a scris, pe mail, un text absolut tulburător despre Radu Aldulescu :
Duminică seara l-am văzut pe Radu Aldulescu la "Trinitas". Fascinant în firescul său, atât de natural şi omenesc, fără nicio sforţare , un monah al marii literaturi. Am sentimentul că măreţia lui vine dintr-o mare sigurătate sau din însoţirea cu el însuşi. Nu cred că a resurecţionat povestirea... a continuat-o în forţa ei constructivă şi i-a dat adâncime prin situarea ei în firesc şi inteligibil ca ispite ale simbolicului. Omul asta are ceva brâncuşian în el. Câtă diferenţă între el şi ceilalţi(din generaţie,dacă aşa ceva există)...E, fără îndoială, un patriarh.
5 comentarii:
Te salut , Serban !
Sa stii ca ai reusit sa-mi starnesti curiozitatea . Il voi cauta pe Radu Aldulescu prin librarii .
Radu,
Aldulescu este un scriitor adevărat, de mare forţă epică şi cu personaje vii, care sar din carte. Dintre romanele sale, îţi recomand, în mod special, Prorocii Ierusalimului, Sonată pentru acordeon, Amantul Colivăresei, Istoria eroilor unui ţinut de verdeaţă şi răcoare. Dar toate cărţile lui sunt foarte bune. Singurul volum pe care nu l-am citit este Îngerul încălecat, dar îl cred pe Daniel Cristea-Enache, care demonstrează, în Observator cultural, că este o operă situată la cel mai înalt nivel atins de autor..
Iţi mulţumesc pentru completări şi precizări , Şerban !
Bazalan,
în ceea ce priveşte Biblia, ne potrivim în păreri. E o istorie infidelă sau doar o culegere de poveşti pline de violenţă. ( Marin Preda avea aceeaşi opinie.)Dar nu văd de ce trebuie să explice Aldulescu toată tărăşenia. El nu e popă sau teolog şi trebuie să-l apreciem ca scriitor, în măsura în care reuşeşte să creeze ficţiuni.
Nu mă deranjează că nu vă daţi numele adevărat, cum fac eu, dar îmi displace limbajul murdar, folosit cu masca pe faţă. N-am postat intervenţia dumneavoastră fiindcă n-am avut răgaz să mai intru pe blog. Nu era cazul să mă luaţi la înjurături : nu mă intimidez atât de uşor. Dar dacă pe viitor veţi mai folosi expresii asemănătoare cu cele utilizate în al doilea comentariu, nu veţi mai avea acces aici, pentru că eu încerc să nu jignesc pe nimeni şi sunt îndreptăţit să le cer musafirilor acestui blog să se comporte decent.
Bazalan,
e foarte interesant ce îmi scrieţi. Voi reciti şi eu textele respective. Deocamdată vă pot spune următoarele :
1. Ceea ce se propovăduieşte azi are prea puţină legătură cu învăţăturile iniţiale ale profeţilor.
2. Chiar Biblia conţine naraţiuni la mâna a patra, după poveştile mitice originare, concepute în alte limbi. Aşa că nu trebuie să ne mai mire nimic. De pildă, eu am citit Cartea lui Enoch ( e pe Internet ) şi am rămas uimit de multe lucruri pe care nu le găsim nicăieri în altă parte.
În sfârşit, după stilul pe care îl folosiţi, am impresia că vă cunosc.
Trimiteți un comentariu