În ciuda faptului că am avut o viaţă plină de ghinioane şi accidente, mă socotesc o persoană norocoasă. Am cunoscut oameni de mare valoare, caractere nobile, ireproşabile, dar şi specialişti de mare clasă.
De pildă, în domeniul medicinii mi-am intersectat paşii cu medici de toată mâna, dar am avut de-a face, cu preponderenţă, cu doctori competenţi. Marele meu câştig este însă că printre ei am găsit altruişti, cu un fond uman impresionant.
Am mai scris despre Dr. Andrei Bâlbâie, care m-a tratat în cea mai grea perioadă a vieţii mele, ascultându-mă zilnic, cu răbdare, în timp ce chirurgul care mă operase cu o jumătate de an în urmă - şi cu care, în treacăt fie zis, fusesem foarte atent din punct de vedere financiar -, a uitat să-mi dea sfaturile necesare în asemenea împrejurări şi mă evita cu măiestrie, zicându-mi când nu mai avea încotro şi se simţea încolţit :
- Dom' profesor, vă rog să mă iertaţi, dar n-am nicio secundă liberă !
Pe Dr. Andrei Bâlbâie l-am făcut personaj în Gheţarul, roman care îi este, de altfel, dedicat.
O părere foarte bună am şi despre Dr. Dumitru Toma, directorul Spitalului din Videle, care îşi aşteaptă rândul pe lista personajelor mele.
Navigând zilele acestea pe net, în căutarea unor informaţii, am dat peste tratamentele prescrise de Dr. Valeriu Flueraru, eminent ORL-ist şi fire nobilă care munceşte zi şi noapte, cu o vocaţie apostolică, pentru a-şi vindeca pacienţii. Citind sfaturile pe care Domnia Sa le oferea dezinteresat unor cetăţeni necăjiţi, am simţit imediat că am de-a face cu o personalitate ieşită din comun, un medic cu o perspectivă holistică, integratoare, asupra organismului omenesc. Dr. Valeriu Flueraru face parte din categoria acelor doctori rari, deschişi către viitor şi către tratamentele alternative, fiind un profesionist desăvârşit căruia orice bolnav i se poate adresa cu încredere. Nu numai că priveşte fiinţa umană ca pe o entitate unică, irepetabilă, ţinând cont, în stabilirea diagnosticului, de fiecare amănunt, dar vede conexiuni şi influenţe acolo unde alţii nu întrezăresc nimic. ( Îmi aduc aminte, cu amuzament amar, că pe vremea când aveam depresie, cineva se străduia să mă convingă că nu există nicio legătură între nervii piciorului şi cei din regiunea anală ! Altcineva dădea din umeri în legătură cu urechile mele, zicând că n-are idee de ce se petrece acolo, dar că e convinsă că voi rămâne toată viaţa cu necazul respectiv ! )
În fond, ceea ce deosebeşte un doctor de calibru de unul obişnuit este, în primul rând, atitudinea pe care acesta o are faţă de propria meserie şi faţă de pacienţi. Atenţia acordată noutăţilor în domeniu, ca şi interesul pentru bolnavi, îl fac pe medic să capete o experienţă utilă, iar anii de practică medicală îl înscriu pe un traseu profesional ascendent, în timp ce alţii se plafonează. Într-un schimb de mesaje, Dr. Valeriu Flueraru mi-a scris : “Pentru mine e o plăcere să ştiu că prezenţa mea pe pământ este necesară şi benefică. Îmi fac meseria cu mare dragoste. “ Sunt convingerile unui mare medic.
Îl recomand pe Dr. Valeriu Flueraru tuturor celor care au probleme cu nasul, gâtul sau urechile. Medicul nostru are un cabinet dotat cu aparatură de ultimă oră. Informaţii suplimentare despre activitatea Dr. Valeriu Flueraru pot fi găsite pe site-ul http://www.orlpascani.ro/ .
Mulţumesc, Domule Dr. Valeriu Flueraru !
2 comentarii:
Oh, cat de rare sunt in blogosfera astfel de postari! De regula, oamenii isi aduc mult mai des aminte de cei care i-au "atins" sau pur si simplu le sunt antipatici si nu ezita sa le dedice zeci de pagini, cheltuind energii care ar putea fi folosite in scopuri mai constructive.
Serban, citind despre altruismul "personajelor" tale, aparent fara legatura, mi-a venit in minte un blog al carui autor, desi in alt domeniu, seamana mult cu medicii/oamenii descrisi de tine. Este vorba de Alex Stefanescu (http://alexstefanescupostaredactiei.blogspot.it/), unul dintre putinii care mai fac astfel de "gesturi". Prin urmare, sperante mai avem. :)
Sorin,
oamenii nu prea ştiu ce este recunoştinţa şi poate de aceea unii doctori sau binefecători se acresc cu timpul şi se satură de înjurături, servite ca manifestări ale respectului de tip românesc.
În ceea ce mă priveşte, ştiu să mulţumesc celor care mă ajută şi să cer scuze când greşesc. De aceea mă şi mir când văd că mai am şi duşmani ( e drept, foarte puţini ), selectaţi uneori chiar dintre prieteni. :)
Alex Ştefănescu e un mare nume în critica literară românească şi îşi pierde mult timp, din altruism, pentru a citi producţiile literare ale celor care i le trimit.
Trimiteți un comentariu