duminică, 22 aprilie 2012

Voci din cer şi bunătate românească

În ultimele zile a plouat mai tot timpul şi fost vânt, aşa că n-am apucat să stropesc pomii. Nici albinele n-au avut răgazul să polenizeze florile. O vecină îmi spunea că piersicii ei n-au înflorit deloc. Nici ai mei, i-am răspuns. În alţi ani, pe vremea asta, umblam în cămaşă cu mânecă scurtă. Văd că acum plouă cu soare.
Vine sfârşitul, spun unii. Nişte amici mi-au mărturisit că au văzut, la televizor, imagini acompaniate de vaiete venite din cer. Am tras şi eu cu ochiul la grozăveniile astea şi am rămas impresionat.
Chiar mai mult, o prietenă, Maestru în Reiki şi în Karuna Reiki, mi-a spus că ea a auzit, de pe balconul propriului apartament, ţipete similare, neomeneşti. Omenirea este căzută în păcat, spun iluminaţii, Pământul nu ne mai suportă şi schimbarea nu este departe. Cele mai grave erori sunt făcute de Orient. Sunt lucruri inimaginabile care întrec nu numai graniţele morale între care poate trăi omul, ci depăşesc chiar ideea de monstruos ! Noi, cei de aici, suntem doar nişte mieluşei blânzi, prin comparaţie cu trăitorii majoritari din Orient. Atenţie, nu cu toţi ! Fiindcă acolo îşi duc existenţele Maeştri Spirituali incomparabili. S-a părea că înţelepciunea şi morala e prea puţină ca să ajungă pentru toţi.
Dar, cum spuneam,  în Europa educaţia oamenilor este cumva mai omogenă. Cu diferenţele de rigoare. Mă uit la francezi care îşi pot spune direct opiniile, într-un climat civilizat. Modelul intelectualului rămâne definitoriu în Occident. Am fost impresionat când am citit observaţia unui exeget care susţinea că în imansa operă literară a lui Thomas Mann nu există  niciun personaj negativ ! N-am stat să le număr pe toate, dar sunt convins că în paginile germanului nu există ticăloşi. Când aceştia au ajuns la putere - mă gândesc la Hitler -, intelectualitatea a fost vânată fără milă. Ceea ce nu înţeleg este de ce sudul românesc a fost mereu mai înveninat decât alte spaţii, dând culturii noastre pe cei mai mari pamfletari, de la Radu Popescu la Zaharia Stancu. Pamfil Şeicaru era născut în Buzău. Acum,  din altă zonă a ţării, Mircea Mihăieş ţine sus steagul. Ar fi nedrept, totuţi, să susţinem că suntem oameni răi. Nişte cuvinte sunt doar nişte cuvinte, chiar dacă pe plaiurile mioritice dezbaterea unor idei degenerează repede în cârcoteli şi insulte. Se consideră, în mod infantil, că dacă nu l-ai făcut prost pe adversar, n-ai câştigat disputa. Trebuie să anulăm, în noi, această pronunţată înclinaţie pamfletară care ne strică orice pretenţie de ţinută intelectuală cu ştaif.
De aceea le cer iertare celor pe care i-am lezat prin scrisul meu şi promit, orice s-ar întâmpla, că nu voi mai jigni pe nimeni.
Dar până la Mann mai avem.

5 comentarii:

Dan Ioanitescu spunea...

Dragă Şerbane,
Ai dreptate....
Să încep cu mine: Eu sunt prost!
Şi-acum după ce am stabilit acest adevăr ireductibil.. pot să(a se citi am dreptul) să fac prost pe cine-mi pică în mână...
Îţi las pe prag o bucăţică din textul la care nu ai avut acces... că taman despre asta era vorba:
"Sunt prost!
Doamne ajută!
- Aşa şi?
- Păi v-am spus, sunt prost!
- Şi ce-i cu asta? Să fii prost nu este un delict divin. Sunt foarte mulţi proşti pe lumea asta dar şi mai mulţi pe lume-ailaltă! Toate codurile de legi sunt făcute pentru proşti. Inclusiv Codul de Legi Divine, Doamne iartă-mă! Foarte bine pentru dumneavoastră. Felicitări! Sunteţi un norocos! Aveţi un loc asigurat în Împărăţia Cerurilor!
- Domnuuuuu... Judecător Divin, râdeţi despre mine?
- Absolut deloc! Atunci când maestrul dumneavoastră a zis „Prost să fii noroc să ai!”, a avut perfectă dreptate.
- Aaaa.... Dar staţi un pic! Când eu i-am ţepuit pe fraierii ăia invocând Dreptul Divin la bani, nu se pune?
- Nu! Deoarece Dreptul Divin la bani este o scorneală umană. Aţi procedat absolut corect. Aţi aplicat un principiu care spune că atunci când fraierul este pregătit, apare şi şmecherul, iar cum acţiunea principiului este biunivocă, aţi fost pe rând şi fraier şi şmecher, minusul cu plusul se anulează, aşa că nici asta nu se pune pentru că sunteţi pe zero. Ba chiar pe plus pot să zic, deoarece aţi ascultat şi Porunca Divină de a înmulţi arginţii. Ba încă aţi recunoscut ca aţi ascultat şi de Legea lui Murphy cum că „banii nu trebuie să stea la fraieri” precum şi de corolarul lui Pocorschi: „profitul nostru mai mare pentru al dumneavoastră mai mic”... V-aţi comportat ireproşabil.

Dan Ioanitescu spunea...

Nu-i nevoie să pui comentariul... E pentru tine ca să te amuzi.
- Domnu Judecător Divin, nu mai înţeleg nimic. Totuşi i-am fraudat psihic pe fraieri. Teoria aia americănească la modă pe care le-am servit-o eu, aia cu Saltul Cuantic şi cu Noua Energie este o scorneală ordinară!
- Este da. Şi ce dacă? Are şi părţile ei bune! Cei care cred în saltul Cuantic şi în evadarea în altă dimensiune încearcă să fenteze scorneala cealaltă, cea abominabilă care te seacă la lingurică, cu Apocalipsa. Dar ambele scorneli, datorită fricii de a nu sfârşi de data aceasta într-o a treia scorneală, cea cu Focul Gheenei, îi determină pe oameni să fie mai buni şi să evolueze... Eu personal, ca Judecător Divin, nu văd nimic rău sau imoral în a încerca să fii mai bun...
- Vă rog să mă iertaţi că vă sâcâi, dar cu frauda psihică până la urmă cum rămâne? Totuşi uite că i-am minţit, iar chestiunea aceasta mă roade şi am mari procese de conştiinţă!
- Haideţi domnu inculpat Colocuţombulos, că vă văd om serios! Dar cui credeţi dumneavoastră că îi pasă de frauda psihică! În Decalog zice clar: „ Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.” Despre minciuna practicată în afara unei săli de judecată sau despre frauda psihică nu se suflă nicio vorbă! Păi tot omul fraudează psihic pe cine prinde, începând cu sine însuşi, atunci când se iluzioneză şi se autoamăgeşte, apoi cu cei apropiaţi, bunăoară cu copiii lui, cărora le vorbeşte şi le înscenează mascarade cu Moş Crăciun şi Moş Nicolae, apoi cu răspunsurile date în doi peri: „ Ce mai faci?, Bine mulţumesc, dar tu?, Şi eu bine.”, până la marii maeştri spirituali care încearcă să transmită adevăruri fundamentale, învăţături si trăiri personale privind iluminarea prin cuvinte... Păi cuvântul stimabile inculpat este unealta cea mai perfidă şi mai perversă prin care fiecare, cu voie sau fără voie, fraudează psihic pe fiecare..... Ia uite ce zicea venerabilul Buddha:
„Nu credeţi în buna credinţă a tradiţiilor, chiar dacă datează de generaţii şi sunt larg răspândite. Nu credeţi un lucru numai pentru că mulţi alţii vorbesc despre el. Nu credeţi în bunele intenţii ale înţelepţilor din vremurile trecute. Nu credeţi în ceea ce v-aţi imaginat, sugestionându-vă că un zeu a fost sursa voastră de inspiraţie. Nu credeţi în autoritatea maeştrilor şi a preoţilor. După ce examinaţi totul, credeţi numai în ceea ce aţi verificat şi experimentat singuri şi consideraţi a fi rezonabil după felul vostru de a fi”.

Dan Ioanitescu spunea...

- Dar totuşi ceva am făcut, să ştiţi! Şi doresc să mă autodenunţ verbal.
- Inculpat Ptruptrucea Colocuţombulos, dumneavoastră chiar sunteţi prost de tot? Sunteţi idiot de-a dreptul dacă insistaţi cu autodenunţurile astea prosteşti.
- Da. Sunt idiot... am recunoscut... dar nici dumneavoastră domnule Judecător Divin nu sunteţi prea departe de mine!
- Cuuuuuuum? Ce-ai zis? Să nu îndrăzneşti idiotule să sfidezi Inalta Instanţă Divină, aici de faţă, că te ia mama dracului şi iadopârnaia pe viaţă te mănâncă!
- Aici sunt domnule Judecător Divin, sunt Talpa Iadului... să-l iau?
- Belfegoareeee... unde eşti?
- Aici sunt Domnule Judecător Divin, să trăiţi!
- Belfegoare, spune-i lu’ mă-ta să tacă, pentru că altfel o ia şi pe ia mama dracului.
- Păi, măriteeee... ea e mama dracului!
- Da’ bunică-ta unde e?
- N-am bunică dom’ Judecător Divin, că a murit înainte să se nască!
- Băi Belfegoare te invit să nu-ţi baţi joc de mine! Dă-mi acum pe loc un singur exemplu ca să te cred că bunică-ta nu e un paradox absurd şi că a murit înainte să se nască!
- Şansa la bunăstare a românilor! Poftiţi exemplu. Şi vă mai dau şi altele: şansa la o istorie glorioasă, la o guvernare adevărată şi benefică, la justiţie corectă, presă liberă...
- Bine, bine! Cunosc marafeturile acestea. Te cred! Şi-acum inculpat Ptruptrucea Colocuţombulos, ca să nu vă transform într-un vieţaş, vă rog să demonstraţi şi să vă argumentaţi aserţiunea că sunt aproape la fel de prost ca dumneavoastră.

Dan Ioanitescu spunea...

- Domnule Judecător Divin şi onorată Înaltă Instanţă Divină îmi cer iertare dacă am fost interpretat greşit. Este o chestiune de principiu iar nu de ultraj. Chestiunea este mult mai simplă decât pare. Pe o scară a inteligenţei în Univers de la 1 la 100, cam pe unde credeţi că vă situaţi dumneavoastră?
- Să zicem cam pe la 85.
- Aşaaa... bun! Şi faţă de mintea lui Dumnezeu...?
- Aaaaaa... păi nici nu mă pot compara eu cu El.... Raportul dintre mintea mea faţă de a Lui trebuie să fie undeva pe la 0,00000000000000000000000000000001 % .
- Vedeţi? Şi a mea cam tot pe-acolo se află! Că de-aia vă ziceam că nu sunteţi prea departe de mine...
- Bravo inculpat Ptruptrucea Colocuţombulos, vă felicit. Mai că îmi vine să vă aplaud!
- Zău că nu e cazul domnule Judecător Divin! Lăsaţi vă rog aplauzele pentru că am să mă autodenunţ din nou şi poate că la urmă, după ce-o să auziţi ce am să spun, n-o să mai vreţi...
- Mă rog, dacă ţineţi neapărat, haide să vă auzim declaraţia!
- Stimate domnule Judecător Divin şi onorată Înaltă Instanţă Divină sunt vinovat de a fi eliminat definitiv din imaginarul colectiv, peştişorul de aur.
- Iote că pe-asta n-am mai auzit-o! Fugi domnule de-aici, că ne păcăleşti! Aţi băut ceva, inculpat?
- Nu domnu’ Judecător nu am băut nimic!
- Nu se poate aşa ceva! Tot ce s-a spus vreodată despre peştişorul de aur şi tot ce va urma să se spună, poveşti, basme şi bancuri stă scris în Akasha!
- Cu tot respectu’, dar nu se va mai spune nimic de-aici încolo despre peştişor, decât cel mult bancurile vechi, pentru că l-am mâncat. Îmi pare rău, îmi regret fapta, dar peştişorul de aur nu mai există, decât în memoria akashică.
- Oricum, peştişorul de aur nu exista fizic, ci doar în Astral.
- Pardon? L-am avut în tigaie, domnu Judecător Divin, că doar nu-s orb... Uite parcă-l văd! Cu toate rugăminţile lui, peştişorul de aur pe care tocmai îl prinsesem încă se mai zbătea în tigaia mea. Io nu cred în poveşti. Ce dacă îmi promitea marea cu sarea, c-o să fac, c-o să dreg, c-o să-ţi dau, c-o să te fac aşa şi pe dincolo, c-o să ai, c-o fi, c-o-mpărţi.... că io de doăjdoi de ani tot aud c-o s-o duc bine.... Nu mai cred nimic! Ce-i în mâna nu-i minciună! Şi chiar daca i-aş fi cerut să ducă la îndeplinire câte trei dorinţe fiecărui român în parte, sunt mai mult ca sigur că niciunul dintre ei nu s-ar fi gândit decât la binele propriu şi în niciun chip, să sacrifice una dintre cele trei dorinţe pentru binele ţării. Mi-e greu să mai cred aşa ceva... Când eşti lihnit, o plachie de peştişor, fie el şi de aur, face cât toate promisiunile din lume! Când eşti lihnit nu mai ai cum să ai trei dorinţe... ai numai una şi bună: să înfuleci pe săturate. Noi cu hamsiile iar hămesiţii de politicieni, cu peştişorii lor aurii şi cu ciolanu’ lor! Nu sunt un om rău. De fapt când îl pescuisem, m-am uitat în gura lui, ce să zic...!? şi am apucat de i-am spus şi prima mea dorinţă: „- Vreau să găsesc în portofel lozul cel mare de la Loteria Română!” „- S-a făcut!”, mi-a zis. Şi când bag mâna în buzunar după portofel.... ia portofelu’ de unde nu-i... !!! "Iote-te-al dracului!" Chestia asta m-a scârbit în aşa măsură încât m-a determinat să nu mai cred în poveşti. Aşa că m-am răcorit şi am aruncat peştişorul de aur în tigaia de teflon. Desigur că ar fi meritat o soartă mai bună, dar ce să fac dacă nu am tigaie de aur...!? Dracu’ m-a pus!?

Şerban Tomşa spunea...

Dragul meu Dan,
concluzia e clară : tu vei face literatură, iar eu mă voi retrage la o mănăstire, ca novice, unde voi bate mătănii şi mă voi ruga pentru sufletele noastre. :)
P.S. Îmi pare atât de rău că pe blogul tău - ca şi pe ale celor mai mulţi prieteni - nu mai pot face comentarii, fiindcă am computerul virusat. Am preluat texte de pe site-uri literare şi voi sta cu dinţii la gard până voi găsi un specialist. :(