Eliberarea

Tradiţia era ca de sărbători, în fiecare an, să fie eliberat condiţionat un deţinut. În vederea acestui eveniment, era adus de la templul unde slujea însuşi înţeleptul Abu. Închisoarea era de maximă siguranţă şi găzduia cei mai periculoşi criminali. Puşcăriaşii nu aveau dreptul la vizite şi de aceea Abu era singurul străin care putea vedea ce se află între zidurile fortăreţei. Neîncrederea directorului instituţiei era mare şi Abu era percheziţionat de fiecare dată. Invariabil, Abu aducea cu el o carte din care citea tot timpul şi o portocală pe care o arunca celui care îşi câştiga dreptul de a fi eliberat. Portocala era de dimensiuni impresionante, provenind chiar din grădina lăcaşului de cult aflat dincolo de nisipurile arzătoare ale deşertului, unde îşi ducea zilele înţeleptul. Procedeul era simplu. Directorul îi aduna pe condamnaţii evidenţiaţi pentru bună purtare în sala de mese - unde se ţineau şi ceremoniile legate de date importante din calendar - şi aceştia scriau pe câte o hârtie un fel de compuneri în care arătau ce ar face dacă ar fi liberi. Compunerile erau foarte scurte, fără introduceri şi încheieri. Cei întemniţaţi recent plănuiau răzbunări sângeroase care îi vizau pe prietenii care îi trădaseră, pe soţii, pe amante, pe tovarăşii de fărădelegi. Ocnaşii cu vechime medie visau la mese îmbelşugate şi la femei goale. În sfârşit, cei care erau închişi de când lumea, încât şi gardienii pierduseră şirul anilor, nu mai scriau nimic sau îşi exprimau dorinţe care îl făceau pe director să zâmbească : sa revadă o anumită pădure sau să meargă la pescuit. În funcţie de gradul de pericol pe care-l reprenta dorinţele arestaţilor, directorul alegea trei dintre ei, iar înţeleptul îi arunca portocala izbăvitoare numai unuia. De mulţi ani, nimeni nu mai fusese eliberat, aşa că unii făceau hârtia mototol şi o aruncau pe jos, îndată ce o primeau. De data aceasta, înţeleptul îi spuse directorului :
- Îi voi arunca portocala numărului 77.
- Bine, dar de ce 77 ? se miră directorul. Şi numerele 157 şi 234 ar merita eliberarea.
- Cum aşa ?
- Păi, 157 scrie că vrea să mănânce pe săturate şi să meargă la bordel. Ce pericol vezi aici ? Şi stă aici de douăzeci de ani !
- Minte, spuse înţeleptul. Toţi mint şi urmăresc să se răzbune. Ăsta are şi o minte simplă, încercând să ne ducă de nas.
- De unde ştii ?
- Alţii mint mai frumos, cum e cazul lui 234. Ştii că acela scrie că vrea să vadă cerul senin şi să viziteze locurile unde a copilărit. Astea sunt dorinţele unui om sfârşit. Dar ăsta e sănătos, puternic ca un taur şi, ce e mai important, mănâncă pe săturate şi face planuri de viitor. Din fişele de observaţie, am aflat că nevastă-sa e căsătorită cu denunţătorul său. Mincinoşii de acest tip sunt cei mai periculoşi, fiindcă şi-au subţiat mintea cu lectura unor cărţi foarte folositoare pentru ei.
- Şi 77 ? Crezi că este sincer ? L-am ales şi pe el numai pentru a respecta regula celor trei. N-am avut pe cine recomanda dintre ceilalţi. Tu ţi-ai dat seama ce vrea ?
- Asta e, că pare să nu dorească nimic. După ce ani în şir a scris că vrea să-şi revadă câinele său rămas de pripas, caligrafiindu-i uneori numai numele, anul trecut şi acum mi-a dat foaia goală. N-a scris nimic pe ea, ştiind că nu va fi lăsat liber, dar nu s-a îndurat nici să o arunce. Nu a fost căsătorit şi nu are pe cine să se răzbune, fiindcă a săvârşit, din câte am cercetat, un omor prin imprudenţă. A fost o eroare, nu o crimă cu premeditare. De altfel, nu merita să fie închis pe viaţă pentru greşeala lui. Pe urmă, e clar că iubeşte animalele şi este un spirit evoluat.
- Eşti orb, Abu ? Nu vezi că ăsta este cel mai abil mincinos ? Îi are pe toţi fariseii la degetul mic ! Câinele ăla al lui trebuie să fi murit de mult timp ! Nu vezi că te duce cu preşul ? Cum poţi să te laşi prostit ? Joacă teatru nenorocitul !
- Tocmai asta e ! Joacă teatru, dar o face în mod genial. De fapt, este singurul care îşi joacă propriul rol. Îl eliberez nu pentru ceea ce îmi scrie, ci pentru felul cum gândeşte. Poate va deveni un om mare şi va face şi lucruri bune, căci asta este înclinaţia celor mai puternici oameni, din punct de vedere mental. Îi mai dau o şansă numai pentru mintea lui strălucită.