A unsprezecea poruncă

- Dai semne de răutate, spune Succesorul.
- Ce vrei să spui ? întreabă Samuraiul.
- Lipeşti altora etichete urâte, îi judeci, îi caracterizezi negativ, îi umileşti...
- Încerc să nu fiu laş...
- Nu aşa se face. Demnitatea este altceva...
- Bine, să presupunem că treci pe lângă un om cu care nu eşti prieten. El are trei opţiuni : a. să te salute cu respect, căutând să-ţi devină prieten ; b. să te ignore ; c. să te ocărască fără motiv şi să-ţi arunce cu pietre în cap. În fiecare zi întâlnim indivizi de toată mâna. Dacă eşti cunoscut, cei mai mulţi te vor saluta. Dacă eşti străin, te vor ignora. Găseşti însă şi câte unul care te va insulta din senin. Ce vei face ? Îţi atrag atenţia că nu sunt de acord cu filosofia conform căreia este bine să-i întorci celui ostil şi obrazul celălalt.
- De ce ?
- Simplu. Un înţelept te poate jigni la furie, pe urmă însă îi trece. Dar un smintit, văzându-te dispus să-i accepţi măgăriile, nu numai că te va scuipa în fiecare zi, dar te va cotonogi cu bătaia. Şi asta cu acordul tău.
- Şi ce trebuie să faci, după părerea ta ?
- Să-l ignori pe neînţelept. Iar dacă va continua, să-l târăşti prin ţărână şi prin toate zoaiele.
- Şi se va potoli ?
- O va face când se va vedea dezaprobat de toţi.
- Aha. Dar dacă acei "toţi" sunt oameni inferiori ? Dacă ai trăi, adică, într-o societate de troglodiţi ?
- Chiar şi ei au simţ etic şi ţin cu învingătorul care respectă regulile.
- Nu m-ai convins.
- Şi ce propui ?
- Respectarea a unei a unsprezecea porunci .
- Care ?
- Să nu-şi judeci aproapele, dacă nu eşti ... judecător.
- Am înţeles...
- N-ai înţeles. Când spui despre cineva că este prost, te judeci pe tine, de fapt, în raport cu el. Eşti prost, căci nu-l înţelegi. Eşti leneş la gândire şi la toate cele, când îl califici pe unul ca fiind trândav. Şi aşa mai departe. Vorbind despre alţii, nu facem altceva decât să mărturisim cum suntem noi. În ceilalţi ne vedem numai pe noi. Nu putem vorbi decât despre noi. Îţi atrag atenţia că acesta este un adevăr psihologic verificat de oamenii de ştiinţă, nu o teorie a mea. Dacă îi lăudăm pe alţii, înseamnă că ne respectăm pe noi înşine şi avem o părere bună despre propria persoană. Când vorbim urât despre alţii, ne referim la noi, arătând, fără să vrem, cum suntem cu adevărat. Gura păcătosului adevăr grăieşte. N-ai observat că oamenii care beau până fac pe ei îi consideră pe alţii beţivi ? Că boşorogii care abia aşteaptă să sară pe o femeie străină îşi strigă toată ziua principiile morale inflexibile ?
- Da, s-ar părea că ai dreptate. Totuşi ar mai fi ceva .
- Ce ?
- Firea rebelă şi imperfectă a omului. Cunoscându-şi bine opera, Dumnezeu o simţit să-i pună anumite oprelişti în mod repetat. De altfel, fără succes. O poruncă sună aşa : "Să nu preacurveşti !" Alta e formulată astfel : " Să nu doreşti casa aproapelui tău ; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui,nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi niciunul dintre dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău ! "
- S-ar părea, într-adevăr, că unele porunci sunt incompatibile cu profilul genetic al omului.
- Ia spune-mi, de ce poruncile sunt făcute numai pentru bărbaţi ? Fiindcă, în cazul acesta, femeile n-au nicio interdicţie...
- De unde ai tras această concluzie ?
- Păi, e limpede : "Să nu doreşti femeia aproapelui tău !" Dacă s-ar fi adresat femeii, ar fi stat scris : " Să nu râvneşti bărbatul femeii de lângă tine!" Sau :" Să nu îl urăşti pe bărbatul care nu te doreşte; să nu umbli cu intrigi ca să distrugi familia tovarăşei tale !"
- De la o vreme spui numai tâmpenii.
- Te-am prins, spune Samuraiul.
- Cu ce ?
- M-ai făcut tâmpit.
- Şi ?
- Nu respecţi a unsprezecea poruncă : să nu-ţi judeci aproapele.
- Ai dreptate. De fapt, m-am desconsiderat pe mine.