Se vorbeşte prea mult. O fac parlamentarii, gazetarii, Preşedintele, miniştrii, gazetarii, oamenii de rând, gospodinele, bărbaţii, copiii, bătrânii. Se discută la serviciu, pe după uşi, în birouri, la piaţă, pe stradă, pe stadion, la radio, pe canalele de televiziune, în faţa blocului, în bucătărie, în pat, pe terasă, în baie... Cineva îmi povesteşte despre un boss de doi bani, care nu-şi răsturna niciodată amanta pe birou fără să-şi exorcizeze, în prealabil, principalul său duşman, cu câteva bârfe veninoase. Ăla nu e nimic, el e cineva... O să-i arate el într-o zi dobitocului... Acesta era preludiul ! Oamenii pălăvrăgesc, trăncănesc, bârfesc, flecăresc, înjură, urlă, ţipă, şoptesc, se spovedesc vecinilor, se confesează primului venit, îşi dau cu părerea chiar şi despre lucruri de care nu au habar, îşi ponegresc prietenii, îi blamează, îi stropesc cu fluide, îi împroaşcă zilnic cu fiere şi cu fecale... Fac scandal, gălăgie, zgomot, vacarm... Trăim într-o ţară de oratori spurcaţi la gură, indivizi care nu sunt buni de nimic altceva.
Unii îşi scriu insultele pe unde pot : în ziare, pe bloguri, pe te miri ce forum, pe ziduri, pe uşile duşmanilor sau în broşuri criminale...
Se vorbeşte prea mult şi nu se face nimic. Sportivii mai mult gângăvesc pe la diferite talk-show-uri, decât obţin performanţe în arenele care i-au consacrat.
Cum literatura reflectă viaţa, în cărţi se petrece acelaşi lucru. Mai demult chiar, un critic literar prestigios spunea că în romanele lui Camil Petrescu se discută excesiv şi se acţionează prea puţin.
Dacă li s-ar da câte o basma fiecăruia care turuie, am avea o imagine corectă a României de azi. Preşedinte, miniştri şi parlamentari îmbrobodiţi...
Îşi mai face vreun cetăţean treaba pentru care este plătit ? Are cineva vreo treabă ? Are : să-i pună la punct pe ceilalţi, să-i corecteze, să reformeze diferite sisteme. Mai exact, să le falimenteze... De muncit... o fac numai proştii care s-au obişnuit aşa. E principalul motiv pentru care vor muri săraci şi plini de datorii...
Aş vrea să fiu în altă parte. Aş vrea puţină linişte. Vreau să citesc ceva....
P.S. Faulkner a luat din Shakespeare construcţia "zgomot şi furie"... Americanul îl citea pe englez zilnic, aşa cum alţii citesc "Biblia".
6 comentarii:
Draga Serban,
Nici nu am putut sa comentez la postarea dinainte pentru ca ma vazui deodata mult mai important decat sunt si mi s-a facut rau..:) Cand ai sa dai vreodata un acatist pentru marile personalitati, (nu stiu ca cineva s-o fi facut, dar cred cu tot sufletul ca ar merita cu totii acest gest), dedesubt, la urma de tot, la capitolul "da-i Doamne minte!" te rog sa ma treci si pe mine, nemernicul.:)
In mintea mea cea proasta, poporul este format din straturi. Farfaralele stau popotzoc deasupra si din acest motiv se vad, se aud si te zgarie pe suflet. Exista si straturi mai profunde ale acestui neam, cumintii pamantului. Unii sunt deasupra dar cei mai multi sunt din fericire pentru ei si din pacate pentru noi, demult dedesubt.:)
Ca si timpurile....paradoxal, Romania traieste in timpi istorici diferiti si pe ritmuri de viata dierite...
PS: Sisif te vrea!
Dragul meu Dan,
nu te dezminţi nici cu acest prilej. Chiar eşti aşa cum am zis. Ba chiar mai mult decât atât... Simţul umorului, rafinamentul aristocratic şi perspectiva "înaltă" asupra lucrurilor nu sunt la îndemâna oricui. Aş spune că aproape a nimănui... Suntt mândru că mă consideri prietenul tău...
Ai dreptate, dar pe cuminţii pământului îi văd uneori numai pe net. Păcatele mele cele multe şi grele au făcut, probabil, să mă izbesc toată ziua de un alt tip de oameni...
Admirabil spus : "România trăieşte în timpi istorici diferiţi şi pe ritmuri de viaţă diferite..."
serban,
spuneam ca m-ai facut curios sa aflu cine e dan ioanitescu. dintr-o postare anterioara. acum am aflat si aveai dreptate :)
cat priveste marea trancaneala, am incercat (si am reusit) sa ma tin departe de tot acest spectacol jalnic & insipid.
stiu ca urmeaza alegerile, dar nu ma interseaza nici macar in ce zi vor avea loc. voi afla, fara prea mari eforturi, atunci, cand a sosit acea zi :D
Dragul meu Pantacruel,
e lucru mare să te poţi izola de noroaiele lumii. Şi o faci îmtr-un mod extraordinar, cam cum proceda Wagner : punând între tine şi lume un spaţiu estetic, protector...
Aceasta mare trancaneala este ca Povestea fara sfarsit: infinita si fara directie.
Da, aveţi perfectă dreptate...
Trimiteți un comentariu