dimineaţa
din patul meu
se ridică un bărbat
fericit
nu ştiu cine e
cine sunt
mereu îmi pun un alt nume
şi îi salut voios pe necunoscuţii
cu care mă întâlnesc când străbat oraşul
necunoscut şi el
te cunosc de undeva
îmi spune o femeie
imposibil
îi răspund
de multă vreme nu mai
visez poduri
de plastic curcubeic
pe care păşesc
păpuşile
mecanice
4 comentarii:
nu ma pricep la poezii, dar asta pare... correcta! politically ;)
iar prima parte mi-a adus aminte de un poem de-al lui borges :)
Panta,
găseşti totdeauna cuvintele cele mai potrivite... Finalul e mai slab, într-adevăr.
Iniţial am debutat în "Luceafărul", cu poezii. Am renunţat, am revenit ulterior şi am publicat sporadic prin revistele literare... Pe urmă, am trecut la proză... Mâna şi-a pierdut însă dexteritatea pentru poeme... Voi mai reproduce, pentru tine, câteva poezii mai reuşite decât aceasta...
astept si celelalte poeme :)
Trimiteți un comentariu