marți, 27 octombrie 2009

Roman Polanski şi fariseismul unei societăţi

Americanii sunt un popor măreţ. Sunt oameni minunaţi pentru care proverbul cu capra vecinului nu este valabil. Ei îi iubesc şi pe vecini, şi caprele lor. Asta e impresia mea. Despre sistemul lor politic aş avea însă multe de comentat. N-o fac. Mă mulţumesc să constat că George W. Bush, fostul preşedinte care a prins două mandate, n-ar fi fost bun, în cazul în care ar fi fost sărac, nici pentru postul de paznic de noapte la o groapă de gunoi. Bush este unul dintre cei mai mari tâmpiţi din întreaga istorie a lumii. Dar banii te fac totdeauna mai frumos şi mai deştept. Aşa e la americani, aşa e la noi, aşa e peste tot în lumea capitalistă. Să nu se înţeleagă de aici că sunt un simpatizant al sistemului comunist...
Cristian Tudor Popescu semnala, cu ani în urmă, în articolul "Americii i s-a urât cu binele", că este foarte riscant să fii alb, să ai un nume, să dispui de ceva bani şi să locuieşti în America. Completându-l, aş zice că este şi mai periculos să fii alb, celebru, să ai nişte conturi în bănci, să fii european şi să fi săvârşit o infracţiune în State. Eşti pierdut. Eşti în pericol să fii dat în judecată pentru te miri ce. Să-ţi pierzi banii, libertatea, poate şi viaţa...
Am văzut că mulţi americani au comis atrocităţi în numeroase războaie, dar guvernul lor a obţinut imunitate pentru ei. Am văzut că numeroşi cetăţeni americani se abat bine de la legile unor ţări în care trăiesc şi nu păţesc nimic. Unul l-a făcut praf pe Teo Peter şi o duce bine în continuare. Cu ani buni înainte am fost martorul distrugerii Iugoslaviei, din motive cel puţin discutabile. Toate bombele pe cale de a expira au fost aruncate în capul sârbilor. Era nevoie să se facă loc altei generaţii de arme...
Acum a picat în plasă Polanski. A greşit şi nu-l aprob, cu toate că mi-e milă de el. Elveţienii l-au arestat, iar polonezii nu i-au luat apărarea. Ba dimpotrivă. Fosta minoră cu care Polanski a întreţinut relaţii sexuale şi-a retras plângerea, dar asta nu e suficient pentru fariseii sistemului de justiţie american. Să nu uităm că Polanski este evreu, că mama sa a murit în lagărul de la Auschwitz-Birkenau, iar tatăl său abia a supravieţuit infernului nazist. Acum, la o vârstă venerabilă, omul care a regizat "Pianistul" este în pericol de a fi închis pentru... 50 de ani.
În legătură cu ultimele evenimente, voi spune doar lucruri :
1. Acum mi-ar fi ruşine să fiu elveţian.
2. Mi-ar fi şi mai ruşine să fiu polonez.
3. Europa, Franţa şi Parisul rămân centrul civilizaţiei noastre, visul luminos de libertate al tuturor fiinţelor umane de pe planeta Terra.

P.S. Din câte ştiu, actorul Rob Lowe a întreţinut şi el raporturi sexuale cu o minoră. Să zic că nu a făcut 50 de ani de puşcărie ? Sau contează faptul că e american ?
După ultimele informaţii şi după ce am aflat că Michael Jackson a fost acuzat pe nedrept, doar pentru a i se lua banii, nu mai cred nimic, nu mai sunt sigur de nimic...

8 comentarii:

Anonim spunea...

Mie tot imi place Elvetia ;p
De Fr ... nu as numi-o "visul luminos de libertate", dar as numi-o centrul artistic si cultural ;o)

Şerban Tomşa spunea...

Elveţia, da... Şi Herman Hesee - care s-a născut în Germania, dar a obţinut cetăţenie elveţiană -, şi Durrenmatt, şi ciocolata...
Sunt de acord, am cam exagerat cu Polanski, dar este o mare porcărie să fie umilit şi tratat ca un golan oarecare...

Cristiana spunea...

Acum.. nu vreau sa contrazic sau doar sa zic ceva... dar stiu cumva de ce as zice ca si eu simt Franta un vis de libertate, poate pt ca arta in sine imi spulbera toate temerile de rau si incatusare... Ma visez pe malul oceanului, am eu un loc anume, privind spre ocean (nu spre America) si simt in spatele meu cuprinderea aceasta, dar nu pot sa descriu mai departe. Este ceva care nu poate fi descris in cuvinte... dar este dorul de ceva sau cineva care aduce exaltare, drept e, dar totcmai ea sterge ingradirile, impamantarile..
Si numai acolo, pe bucatica aceea de pamant, unde padurea coboara lin in panta spre tesatura apelor, simt adevarata descatusare, eliberare..
Dacia, cu Romania ei... este altceva... ca cerul... te uiti la el si crezi ca dincolo nu mai este nimic... dar exact acolo incepe multul...
Si am nevoie de amandoua, ca si cum ar fi aerul si apa datatoare de viata...

Şerban Tomşa spunea...

În orice caz, Parisul e centrul mondial al culturii. E o lume tolerantă şi liberă...
Cu America e altceva... Când aud de "visul american", mă gândesc imediat la manipulare. Dar toţi oamenii sunt manipulaţi de alţi oameni, de anumite instituţii sau de mass-media... Tu eşti, ca şi Dan Ioaniţescu, una dintre puţinele persoane care vei fi liberă cu adevărat, oriunde te vei duce...

Elvis spunea...

Deşi nu sunt de acord cu tratarea tuturor după aceleaşi standarde, în cazul unor infracţiuni de corupere de minori, din partea unor oameni inteligenţi ,care ar putea conştientiza lipsa de discernământ a multora dintre fetele astea, eu unul nu aş avea milă, pentru că la ce ai mai acumulat atâta cultura, dacă eşti rob instinctele tale primare şi nu găseşti alte persoane să-şi satisfaci aceste instincte decât nişte copile, ori orbite de celebritatea celui matur, ori , pur şi simplu, inconştiente !

Şerban Tomşa spunea...

Elvis,
aveţi dreptate. Adevărul este că nu cunosc cu exactitate împrejurările care îl culpabilizează pe Roman Polanski. Dar faptele sunt grave...

Dan Ioanitescu spunea...

Vai sufletului nostru slav de anglofili francofoni ce suntem! Vai noua pupatori de cizma de jandarm international. Ai nostri tineri la Paris invata?

Şerban Tomşa spunea...

Ce să zic, eşti demonic, Dane...