Să ai talent înseamnă să poţi da lumii inventate de tine o prospeţime pe care trebuie să o fi avut Grădina Edenului, cu iarba, florile şi pomii ei încărcaţi cu poame, printre care păşeau primii doi oameni... Să plimbi pe cineva pe ţărmul unei mări şi pe potecile unor munţi pe care nu i-a mai văzut niciodată, dar care există parcă de când lumea... Să-i arăţi un continent care tocmai a ieşit de sub apele primordiale... Să ai har înseamnă să poţi transmite şi altora mirarea ta în faţa spectacolului vieţii. Fără reţete, fără principii prestabilite...
Andrei Platonov a trăit numai 52 de ani şi a murit în 1951, înaintea dezgheţului cultural survenit după moartea lui Stalin ( 1953)... În opinia mea, romanul "Cevengur" este o capodoperă. Platonov a găsit perspectiva narativă şi tonul potrivit pentru a ne revela lucruri de o noutate frapantă... Ah , ruşii ăştia geniali... Iată cum începe Platonov nuvela "Groapa de fundaţie" :
"În ziua când împlinea treizeci de ani de viaţă personală, lui Voşcev i se făcu socoteala la mica uzină mecanică unde îşi câştiga mijloacele de subzistenţă. În documentul de concediere i se înscrise că este înlăturat din producţie ca urmare a amplificării slăbiciunii sale lăuntrice şi a îngândurării manifestate în condiţiile ritmului general de muncă. Voşcev îşi luă de-acasă lucrurile şi sacul, după care ieşi în stradă, pentru ca, respirând aerul curat, să-şi înţeleagă mai bine viitorul..."
P.S. Termenul de "geniu" se foloseşte azi abuziv şi, practic, a fost compromis : "Jucătorul X a dat o pasă de... geniu." Toţi mingicarii au geniu... "Comentatorii" respectivi ar fi făcut bine dacă l-ar fi citit, în legătură cu această temă, măcar pe Tudor Vianu...
3 comentarii:
nu stiu cand am auzit prima data ca platanov este un scriitor genial (poate la micleusanu), insa stiu ca mi-am dorit mereu sa vad cam ce scrie maestrul rus.
inceputul nuvelei de care zici imi risipeste o mica curiozitate. as spune ca platonova aduce putin cu aitmatov, ilf si petrov si cosasu (ca tot am amintit si eu de batranul dilematic astazi) :)
Panta,
nu ştiu ruseşte, dar scriitorii ăştia din răsărit mă tulbură mai mult decât toţi ceilalţi, mă fac să mă simt mândru şi, în acelaşi timp ( Dostoievski ! Dostoievski !), roşesc de jenă că sunt om... Da, ai sesizat foarte bine natura şi limbajul prozei lui Platonov. Mi-ai adus aminte de Cosaşu - am văzut că şi pe blogul tău ai scris ceva minunat despre el - şi mă gândesc că "nasc şi la noi" oameni adevăraţi. Pe kârgâzul Aitmatov îl ţin pe noptieră. Azi am citit undeva că a murit la 80 de ani, în 2008...
Incântat să vă cunosc prin intermediul paginii site-ului. Articolul despre Cevengur și despre autorul lui mi-a produs o asemenea plăcere încât am simțit nevoia să las acest comentariu. Și mi-am adus aminte, vizavi de geniu, de răspunsul lui Hemingway, când era întrebat prin saloanele pariziene, cine este cel mare scriitor în viață:
este unul în Rusia, Platonov, care nu a publicat încă nimic.
Cevengur e o carte..nici nu pot să-i găsesc un cuvânt pe măsura calităților întrupate.
Citind acum comentariile alăturate în ceea ce îl privește pe Aitmatov, consider că e diferit de Platonov, cu mențiunea desigur că un oarecare iz, să îi zicem, de pustă străbate scriitura ambiilor. Ceea ce nu miră și la propriu și la figurat gândindu-ne la acele vremuri.
Cu stimă.
ps.bănuiesc că aveți posibilitatea de a șterge comentariul dacă îl veți găsi inoportun. Nu aș dori să
răsfrâng cu nimic lumina acestui site pe care SINCER îl găsesc suprinzător de cuminte și bine așezat. Felicitări pentru calitatea textelor.
Trimiteți un comentariu