joi, 28 ianuarie 2010

A murit J. D. Salinger

Credeam că nimeni nu ar putea scrie mai frumos, mai simplu şi mai inspirat decât el.
Credeam că nimeni nu a găsit, ca el, o perspectivă insolită din care să privească lucrurile.
Credeam că nimeni nu a prins, ca el, tonul şi cadenţa unei proze desăvârşite.
Credeam că nimeni nu a surprins, ca el, inocenţa în stare pură.
Credeam că niciun scriitor n-a reuşit, ca el, să transforme banalul în mister, iar pe acesta din urmă să-l facă firesc.
Credeam că este scriitorul cu cea mai enigmatică existenţă.
Credeam că nu va muri niciodată.
Aproape că reuşise.

9 comentarii:

I.O.Flavius spunea...

Bun gasit...
ce veste... poate ca asta ni-l va intoarce in fiecare dintre noi pe Holden Caulfield...

Mă-nclin.
Cele bune!

pantacruel spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
pantacruel spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
pantacruel spunea...

serban,
va trebui sa recitesc salinger, caci la 22 de ani cand am luat la mana 'de veghe in lanul de secara' cu siguranta nu am inteles mare lucru din carte.
la fel mi s-a inatmaplat zilele trecute cu 'suflete moarte'. am lecturat-o inca o data la distanta de 8 ani. a fost cu totul si cu totul altceva. daca atunci mi s-a parut buna si haioasa, de data asta a fost un miracol aproape. este un roman colosal, amar, al naibii de sarcastic, desavarsit!

p.s.
am citit acum si a doua poveste de dragoste (din insemnarea ta anterioara).
tot spuneai ca vrei sa scrii ceva de succes. cred ca am o idee de mare succes :).
ma gandesc ca ai putea scrie ceva de o rara frumusete (se va vinde probabil cartarescian(!), cu putin marketing inteligent.
e vorba, desigur, de aceste minunate... "POVESTI DE DRAGOSTE RATATE" (neimplinite). pana si titlul pare destul de comercial ;)
ce zici?

pantacruel spunea...

tot eu,
evident, ar mai trebui cateva duzini intregi de povesti (reale sau adevarate) - poate mai imprumuti si de la prieteni -, pt a aduna de un volum plin. dar banuiesc ca timp este destul... :)

mmi spunea...

Salinger e si el om. Iar cartea cu secara nu-mi pare cea mai bună oricum. Dar povestirea....povestirea aia cu pestii banana...Ei, pentru povestirea aia l-am trecut eu, in sufletul meu, de pe lista celor previzibili si banali, in cea a oamenilor adevarati (cu riscul ca formula sa para usor uzata).

Şerban Tomşa spunea...

Flavius,
aşa e. A fost un scriitor unic, iar Holden Caulfield este unul dintre pesrsonajele de neuitat ale lumii literare. Vezi că se poate să fii mare cu doar una-două cărţi memorabile ? Iţi mulţumesc şi te mai aştept.

Panta,
Salinger mi+a luat piuitul de la primul contact cu cărţile lui. Mi-am dat seama că poţi fi importatant şi fără să scrii nenumărate romane compacte, bolovănoase, ca ale lui Faulkner... Poţi scrie, la cel mai înalt nivel, într-un stil limpede, cu capitole scurte, inteligente ingenioase, precum Kurt Vonnegut... Salinger avea geniu literar. El nu merita un Nobel ? ( Am inceput sa cred ca albanezul Ismail Kadare n-a primit Nobelul, fiiindcă e prea bun ! )
Ideea ta este nemaipomenită şi voi încerca să o folosesc. Numai să nu ne-o fure cineva între timp. Va trebui să rescriu totul, inclusiv cea de-a doua "poveste" postată pe blog.
Te îmbrăţişez.

Mmi,
Salinger e un scriitor care te face să te simţi fericit(ă) că trăieşti şi poţi să deschizi o carte de-a lui şi, vrăjit(ă), să citeşti. Romanul şi povestirea la care te referi sunt absolut minunate... Începând cu titlurile...
Îţi mulţumesc.

mariusaldea spunea...

cand am citit "de veghe in lanul de secara" eram in primul an de liceu...
si intr-un fel semanam cu derbedeu de Holden. :)

un scriitor mare, de o simplitate uluitoare si frumoasa.

ma inclin, maestre Salinger

Şerban Tomşa spunea...

Marius,
mă bucur nespus că îţi place Salinger... Şi că semănai cu inocentul rebel Holden Caulfield...
Te imbratisez.