sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Petru Dumitriu, Petru Popescu şi Alexandru Ivasiuc

Am recitit "Proprietatea şi posesiunea" şi mi s-a confirmat impresia, avută şi de criticul literar Daniel Cristea-Enache, că Petru Dumitriu este un mare scriitor.

Dincolo de clasificările cu care operează istoriile şi sintezele literare, romanul românesc a avut mai multe filoane fertile :

1. Romanul rural, reprezentat de Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Marin Preda. De un realism crud sau psihologic, acesta se bucură, până azi, de cel mai mare succes de public. Într-un sondaj de opinie făcut pe blogul său, eminentul scriitor Horia Gârbea constată că "Moromeţii" este romanul cel mai apreciat de cititori, din întreaga literatură română.

2. Romanul mitic, pitoresc şi poetic : Bănulescu, Sadoveanu, Mircea Eliade, Fănuş Neagu.

3. Romanul periferiei urbane : Radu Aldulescu, Eugen Barbu, George Mihail Zamfirescu.

4. Romanul livresc şi imaginativ : G. Călinescu, Paul Georgescu, Ştefan Agopian.

5. Metaromanul : Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu, Mircea Ciobanu, Gheorghe Crăciun, Paul Georgescu, George Bălăiţă.

6. Romanul dostoievskian : Nicolae Breban.

7. Romanul intelectual : Constantin Ţoiu.

8. Romanul fantastic şi grotesc-umoristic : Arghezi, D. R. Popescu, Eliade.

9. Romanul realist şi al marginalizării sociale : Preda, Augustin Buzura.

10 . Romanul citadin, psihologic şi deschis către literatura europeană : Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Anton Holban, Max Blecher, Gib I. Mihăescu, Petru Dumitriu, Alexandru Ivasiuc, Petru Popescu, Radu Aldulescu, Horia Gărbea, Constantin Stan, Florin Lăzărescu, Alexandru Vona, Filip Florian, Florina Ilis, Dan Stanca, Răzvan Rădulescu, Petru Cimpoeşu, Cristian Teodorescu şi alţii câţiva de care nu-mi amintesc acum.
Câteva observaţii.
În primul rând, pentru a contura tabloul de mai sus, am încercat să intru în pielea unui cititor simplu, operând cu un criteriu "naiv" : viziunea artistică şi natura lumii revelate de text. De aceea sunt scriitori care figurează, cu opere diferite, la mai multe "categorii".
În al doilea rând, se observă că succesul de public este invers proporţional cu caracterul novator al unor opere. "Vara baroc ", romanul lui Paul Georgescu în care sunt reunite personaje din... "Viaţa la ţară" şi din "Enigma Otiliei", este o minune, cu mult peste majoritatea romanelor apărute la noi, dar nimeni nu mai vorbeşte despre această operă, după ce Nicolae Manolescu îi rezervase un capitol - e drept, ceva mai mic - în "Arca lui Noe". E o carte de o expresivitate incomparabilă, dar e "ieşită din alte cărţi", cum ar spune un alt critic literar de prestigiu, iar cititorul român nu gustă în totalitate asemenea fineţuri...
În al treilea rând, ultimul tip de romancieri sunt cei mai predispuşi la înnoire. Printre ei, cei doi Petru ( Dumitriu şi Popescu ) şi Ivasiuc. Şi ajung de unde am plecat. Proza acestora este plină de idei firesc încorporate în naraţiune, fraza este întinsă, suplă, elastică, iar naraţiunea este foarte cursivă şi cu un ritm alert. Din păcate, primii doi s-au refugiat în Occident, unde nu s-au realizat la potenţialul adevăratei lor înzestrări, iar Alexandru Ivasiuc, cel mai deschis către universalitatea modernă, a murit în mod tragic, la cutremurul din 1977.
Curat ghinion pentru literatura noastră !

7 comentarii:

SOmeONE spunea...

Buna ziua, Serban. Juste observatiile tale. Din decalogul de categorii ale literaturii noastre, observ ca lipseste una, pe care personal o consider parte integranta. Aceasta ar fi literatura de anticipatie, romanul science-fiction.
Dupa revolutie, m-as fi asteptat ca acest tip de proza, cu nimic inferior oricarui altuia, sa isi gaseasca locul firesc si meritat pe frontonul literaturii Romanesti, asa cum se intampla peste tot in lume si, de ce nu, sa patrunda chiar si in programele scolastice. Lucru care, dupa stiinta mea, nu prea s-a intamplat si nu pot sa imi explic asta decat printr-un conservatorism marcat a mediului intelectual Romanesc, in cel mai fericit caz putand fi chemat inertie. Consider ca tot acesta este vinovat si de problemele atinse de tine in articol.
Nume de valoare nu ar lipsi si nici traditia, amintesc doar pe un Hobana, pe un Kernbach sau Mironov. Generatia mea a crescut (si) cu acest tip de literatura, desi nu era foarte agreat de catre regimul din acele vremuri si ar fi pacat sa nu ii fie recunoscut rolul...

Şerban Tomşa spunea...

Sorin,
lipseşte nu numai romanul SF, ci şi cel poliţist, pentru care am o mare slăbiciune, romanul pentru copii şi tineret, romanul de spionaj, romanul bulevardier, etc. Articolul meu nu e exhaustiv, fiind axat pe literatura care se află în atenţia criticilor literari. Voi reveni cu cu un tablou complet. Ai dreptate, literaturii SF nu i se acordă importanţa cuvenită : lipseşte cu totul din sumarul cărţilor de critică şi istorie literară. Totuşi, un român, Florin Manolescu, fost profesor al meu, a scris cel mai cuprinzător studiu din lume despre literatura SF. Se numeşte chiar aşa : "Literatura SF". ( F. Manolescu este acum universitar la Freiburg.) Am citit pe Kernbach, Horia Aramă, Adrian Rogoz ( foarte buni ! ). Horia Aramă este în manualele de literatură de clasa a VIII-a şi predau copiilor, la clasă, "Planeta celor doi sori". "Cruciatul" cristian Tudor Popescu scrie şi el literatură de tipul acesta...Literatura SF de calitate e frumoasă, dar sunt şi compuneri de acest gen fără nicio relevanţă în ordine umană şi literară... Dar I. Asimov, Stanislaw Lem, Franck Herbert şi Arthur C. Clarke fac toţi banii...
În ceea ce priveşte romanul poliţist, Rodica Ojog-Braşoveanu mi se pare foarte bună. E bun şi George Arion, chiar dacă îl pastişează discret pe Raymond Chandler.
Un bun autor de romane de spionaj a fost Haralamb Zincă. Radu Tudoran şi Constantin Chiriţă nu au fost numai scriitori pentru copii şi tineret. Au scris şi cărţi "serioase" : "Trilogia în alb" ( C.Chiriţă), "Fiul risipitor", "Ultima poveste" ( Radu Tudoran). Radu Tudoran -frate cu Geo Bogza ! - câştigase atăţia bani pe operele sale încât îşi cumpărase un vas ( parcă era un bric !) cu care naviga pe mare...

Ryana spunea...

Eu spun asa;..o statistica a preferintelor cititorilor romani per total poate fi eronata in situatia in care se compara o preferinta a unui cititor cu volumele ce le cumpara din librarie (ma refer aici mai mult legat de afirmatia scriitorului Horia Garbea legat de preferinta romanilor pt.romanul Morometii”al lui Marin Preda)..personal pot spune ca Morometii, fara a subestima valoarea cartii,nu am simtit nevoia sa o recitesc(chiar cu greu am citit-o in scoala),pe cand “Cel mai iubit dintre pamanteni”pe care am citit-o pe la douazeci de ani,cat aveam la aparitia romanului din pct.meu de vedere mi se pare cel mai bun roman al acestuia…asta pt.ca desi l-am recitit ,as mai face-o fara nici o retinere..spun asta ptr.ca una este a intra intr-o librarie ptr.a cumpara un autor ce se studieaza obligat in scoala si alta, a celui ce intra ptr.a cumpara o carte din dorinta de a-si potoli “foamea”spirituala in cautare de genuri literare diferite,sau ptr.o dupa-masa in care sa citesti o carte insotit de un ceai fierbinte la “gura” sobei sau a caloriferului depinde de cine ce are:),sau o carte ce o ai pe noptiera si citesti din ea inainte de a intra in lumea viselor,..sau pur si simplu ca "se poarta"..cum se intimpla si cu Paulo Coelho,ce multi daca ii intrebi de ce cumpara carti de acest autor,ti se raspunde"ca-i la moda":)...si ca adaos la cele scrise mai sus,as adauga-o si pe Cella Serghi,cu romanul"Panza de paianjen"ce personal m-a marcat f.mult..acum..spuneti la un moment dat cum “Petre Dumitru si Petru Popescu..plecati in occident nu s-au realizat la potentialul inzestrarii lor”..interesant ..,oare de ce?…

Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
ce bine îmi pare că te "văd" din nou ! Foarte subtile observaţiile tale. Aşa este : contează cine şi în ce scop citeşte. În funcţie de ceea ce urmăreşte, îşi alege şi cartea. Iar o statistică ar trebui făcută cu cea mai mare atenţie...
Ionesco, Eliade şi Cioran s-au realizat la cel mai înalt nivel Prozatorii, nu. Şi ţine cont că şi Mircea Eliade şi-a scris proza, chiar când trăia în Occident, în limba română. Tristan Tzara, Ilarie Voronca şi Gherasim Luca au scris poezie la cote superioare. S-ar părea că proza - şi anumite tipuri de poezie - trec cel mai greu peste barierele limbii materne. L-ai vedea pe Marin Preda scriind în altă limbă ? Şi ce-ar înţelege cititorul străin din graiul moale şi dulce al lui Sadoveanu(cu "ţihlă", "păiuş", "stiglete", "botfori" şi alte fermecătoare moldovenisme ) ?
SWcriitorii uită, de cele mai multe ori că trebuie să se adreseze cuiva. caragiale ştia acest lucru şipregătea capcane şi momeli pentru cititori...
Îmi place mult cum gândeşti. Te aştept în continuare cu drag, :)

Sorin,
am uitat şi alte lucruri imporrtante : utopia umanistă, distopia ( utopia negativă)... Noi nu avem roman pedagogic, precum nemţii, ilustrat de Siegfried Lenz, cu "Ora de germană" şi "Modelul"...

Ryana spunea...

Ca un “simplu cetatean”vb.stim noi cui(dictatorul al carui regim inca este la putere,dupa a mea umila parere)..spun ca celebritatea are granitele ei bine stabilite acolo sus in ceruri,cf.expresiei;fiecare cu steaua lui!..…nu cred ca exista o cale stricta de urmat in acest sens….prozator, romancier ,poet,(desi intr-un scriitor sunt toate acestea la un loc),nu stii la un moment dat cine pe cine lanseaza..cartea pe autor sau autorul pe carte..apoi spun eu;un lucru deloc de neglijat..o carte se vinde si f.mult in functie de titlu..de frontispiciu,..raportez la mine acest ex./eu cand intru in librarie,si la “criza”asta a vietii incerc sa ma feresc din calea ei,dar las ca imi ies in cale tarabele si tot acolo ajung;asta pt.ca renunt la lista de cumparaturi si o inlocuiesc cu exaltare cu un vraf de carti,ce dau nastere la dispute in familie dar mai bine citesc o carte decat sa mananc stiu eu ce delicatesa:)..prin urmare,studiez indelung cartile, le rasfoiesc si le achizitionez dupa cum am spus mai sus..acum revenind..ma intreb de ce in Romania nu exista autori sau autoare de carti, celebri doar ptr.o singura aparitie literara(vezi”pe aripile vantului”-Margret Mitchell)sau o carte si cateva povestioare(Sallenger,pt.ca tot l-ai amintit)si inca in timpul vietii lor?..sau ca aspect Mircea Eliade,Emil Cioran,daca ramaneau in tara oare care ar fi fost traiectoria lor literara?....de fapt aici raspunsul il am prin argumentatia ta facuta vis-à-vis de cei doi Petru(Popescu si Dumitru)…deci;ca rezumat,cine pe cine lanseaza..autorul,pe carte, cartea pe autor..sau doar steaua sub care s-a nascut?…multumesc mult de nobletea sufleteasca..dar mai ales ptr.ca existi!:)

SOmeONE spunea...

Serban, m-ai luat prea tare si am ametit... :) M-am apucat si eu sa scormonesc in cuibul viespilor! Nu aveam minima intentie de a-ti contesta autoritatea in materie, pur si simplu am prins prilejul de a exprima o doleanta personala, absolut retoric. Acuma aproape ca mi-e frica sa mai deschid gura... :))
Dar nu imi pare rau pentru ca astfel am avut ocazia de a-mi reimprospata memoria cu cateva nume de exceptie ale literaturii noastre, o lume cu care am pierdut putin contactul din cauze obiective. Qvartetul de "monstri" internationali pe care l-ai amintit este superlativul in persoana si marturisesc ca, din pacate, bibliografia lor imi este de departe mai familiara decat cea a colegilor lor mioritici. Dar, desi mai putin prolifici si oarecum tinuti in umbra, dupa cum amintea si Ryana, ajunge chiar si o aparitie pentru a lasa sa se intuiasca valoarea unui autor.
De C. T. Popescu stiam ca este si autor de S.F , l-am citit ocazional dar, sincer, nu l-as putea cita ca pe un punct de referinta al genului, in pofida profundei admiratii pe care o nutresc in ceea ce priveste jurnalistul. Aflu insa abia acum, spre rusinea mea, ca marele Radu Tudoran este frate cu Bogza si iti multumesc! Desi acum nu ma omor deloc dupa gen, pe Haralamb Zinca il "devoram" pur si simplu in adolescenta, dar Rodica O. Brasoveanu imi parea cam "diluata", desigur se poate sa ma fi inselat.
In ceea ce priveste romanul pedagogic, ma vad nevoit sa nu te asecundez, data fiind profunda mea ignoranta in domeniu, dar as fi bucuros daca ai dezvolta succint conceptul. Iti multumesc pentru rabdarea si condescenta de care dai dovada in ceea ce ma priveste, te vizitez mereu cu placere. :)

Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
câte adevăruri piţi spune ! Ştii că nu încerc nicio bucurie dacă parcurg o carte tipărită foarte mărunt sau pe hârtie de proastă calitate ?
Şi mi-ai amintit de o altă idee care mă obseda cândva : orice operă îşi inventează autorul...
Adierea trecerii tale pe blogul meu face să se topească zăpezile...
Te aştept mereu cu drag. :)

Sorin,
am aflat întâmplător că Radu Tudoran este fratele lui Geo Bogza, dintr-un interviu al primului... Bogza îl cam dispreţuia pe Tudoran, fiindcă i se părea că romanele acestuia din urmă sunt prea sentimentale...Dintr-un text al lui Ştefan Agopian am aflat că Tudoran îşi cumpărase o ambarcaţiune cu pânze, mare, cu care cutreiera mările...
Ai dreptate în ceea ce priveşte autorii români . Nu avem mari scriitori, autori de romane poliţiste, precum americanii ( Dashiell Mammett, Raymond Chandler, Ross McDonald) sau alte neamuri. Italienii şi ruşii ne întrec, de pildă, de departe... Îl citeam şi eu cu cel mai mare interes pe Haralamb Zincă, iar Rodica Ojog-Braşoveanu mă cam plictisea.
Voi face o postare despre romanul pedagogic. ( Apropo, termenul de "roman intelectual" îi aparţine lui Nicolae Manolescu...)
Te astept în continuare cu drag. :)