duminică, 31 ianuarie 2010

Marian Oprişan este prieten cu Platon

Oamenii de cultură de azi sunt, în marea lor majoritate, ignoraţi şi nu de puţine ori fac foamea. Dar oamenii de la centru, cu funcţii înalte în stat, au complexul cărţii... Un politician atins de flama violetă se duce, pe o ploaie torenţială, la o lansare de carte. Fireşte, nu orice lansare : e volumul unui scriitor faimos şi dă bine să se vadă că eşti interesat de literatura de calitate. Emoţionat până la lacrimi, autorul cu pricina scrie un articol în care arată că el e un om simplu şi nici nu se aştepta la atâta cinste, etc. Stupefiant ! Câtă ipocrizie ! "Ce caterincă"! ar spune un fost coleg de facultate, acum înalt funcţionar la Bruxelles. Şeful statului citeşte de vreo cinci ani un volum de versuri al aceluiaşi fericit condeier, fiindcă e de bon ton să audă lumea că îl citeşti pe X. Un actor bun şi excelent dansator descoperă că poate vorbi ore în şir, ca în transă, în faţa unui public numeros, descoperindu-şi nebănuite valenţe de guru. El îi citează, de-a valma şi impropriu, pe toţi marii gânditori pe care, de altminteri, nici nu i-a citit, după cum demonstrează strălucitul eseist Andrei Pleşu. Marian Oprişan îl parafrazează, pe toate posturile de televiziune, pe Aristotel... Ce părere o fi având Aristotel, de dincolo, despre toată tărăşenia ?
Totuşi, simţi sfiala omului mai puţin şcolit în faţa unui obiect cultural care îi depăşeşte puterea de înţelegere. Persoanele publice ştiu că modalitatea de a respinge o operă de artă este de a spune că, pur şi simplu, nu-ţi place.
În provincie însă orice entitate umană care are o foarte bună părere despre sine se aruncă orbeşte cu capul înainte, făcându-i proşti pe toţi autorii şi artiştii din lume. Îmi place/nu-mi place devine "Ce porcărie!", "E un dobitoc !", "Asta e literatură ?" Ce o fi însemnând literatura pentru oameni care, în mod sigur, au rămas pe vremea lui Sadoveanu şi Rebreanu, din care vor fi răsfoit câte o carte ? ( Văd mereu un realizator de televiziune - pe care îl simpatizez, de altfel - spunând la tot pasul despre evenimente culturale şi politice majore : "Nu mă interesează! " Ca şi cum pe mine m-ar interesa faptul că nu-l interesează pe el cutare şi cutare ştire... Omului i s-a urcat atât de tare vedetismul la cap, încât e convins că un lucru devine inexistent dacă nu captează curiozitatea lui demiurgică... Dar ăsta e un "critic" din capitală...)
Mă aflu în orăşelul V. Stau la coadă, pe un ger cumplit, să cumpăr o gogoaşă caldă. Două tinere doamne, aflate în faţa mea, discută despre un articol al aceluiaşi cunoscut autor.
- Ai văzut, Mimişor, spune una, articolului lui X, "Sentimentul românesc al isteriei" ?
Se vede că a doua doamnă nu se prea omoară cu cititul, căci ochii i se înnegurează a lehamite. Dar, dintr-o dată, privirea îi străluceşte a triumf.
- Dar ce, dragă, isteria este un sentiment ? întreabă ea şi o sfredeleşte veninos pe prima.
Iniţiatoarea dialogului cultural rămâne o clipă surprinsă, apoi pune capul în pământ, dezamăgită. A fost prinsă cu mâţa-n sac. Mai bine tăcea din gură
- Să ştii că ai dreptate, cedează iubitoarea de literatură. Uite că la asta nu m-am gândit.
- Ba eu am citit articolul şi mi se pare excelent, spune un domn cu aspect de boschetar, trăgând cu nădejde dintr-o ţigară să se încălzească. Dacă aş scrie un eseu, tot aşa l-aş concepe şi eu.
Cele două intelectuale îl privesc cu scârbă. Omul e îmbrăcat într-un pardesiu murdar şi făcut fâşii.
- Dar de "Sentimentul românesc al fiinţei " aţi auzit ? se aude din stânga mea o voce plăcut timbrată.
Mă întorc şi văd un domn îmbrăcat într-un palton elegant, purtând o căciulă de iepure.
- N-am auzit, spune, luată pe neaşteptate, prima doamnă. Cine...
- Dar de "Sentimentul paraguayan al fiinţei" ? întreabă din nou distinsul necunoscut.
- Dar de ce trebuie să auzim noi de prostiile astea ? sare cu gura Mimişor, contestatara. Şi sună ca dracu...
- Aveţi dreptate, spune conciliant domnul manierat de lângă mine. Scriu toţi ca nişte idioţi şi nu merită atenţia noastră.

16 comentarii:

Dan Mihu spunea...

De aici eu deduc doua chestii: 1. fumatul dauneaza grav statutului public si 2. domnul in palton are un tic nervos. Altfel noi sa fim sanatosi, desi papam gogosi.

Şerban Tomşa spunea...

Mihu,
interesant... Sigur că tu, fiind şi dramaturg, poţi deduce şi multe alte lucruri şi îmi poţi face surprize şi mai ale dracului...
Nenorociţii din postarea mea nici nu stăteau la coadă civilizat, boschetarul ar fi trebuit să cerşească, iar domnul bine îmbrăcat n-avea ce să caute acolo : gogoşi halesc numai autorii...

Dan Ioanitescu spunea...

Of,of,off topic ca de obicei.
Pentru minunatul scriitor de a carui prietenie ma bucur am pregatit ceva pe: http://rodulpamantului.blogspot.com/2010/02/bagat-in-seama.html
Iar pe tine draga Serbane, te imbratisez!

Şerban Tomşa spunea...

Dragul meu Dan,
îţi mulţumesc pentru cadou. Am blogul tău pe lista celor pe care le urmăresc. Te îmbratisez. Cu drag.

Ryana spunea...

pai nu?..ceausescu e in noi"si in toate cele ce sunt":))))ca numai el ce mai cita din marele Eminescu pe la plenare,sa dea bine la intelectuali:)...mare adevar in tot ce ati scris aici..nu am ce comenta..insa iata cum volens-nolens,provincialul din mine nu se dezminte,si pot sa spun ca azi strabatand orasul pt.a-mi rezolva niste treburi birocratice,am luat standurile de carti la rand,am intrat in vreo doua librarii si cu chiu cu vai am gasit ceea ce cutam..bingo!am cumparat..eeee!.."ghetarul"..abia astept sa o citesc!.. prin urmare,ma simt mai bogata spiritual si mai mandra ca alaturi de mari clasici si alti scriitori am si o carte cu al carei autor am dialogat..eu un anonim pierdut prin spatiu virtual...eh,acum o s-o las praf pe "mimisor":))...

Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
nu esti deloc un "anonim pierdut prin spaţiu virtual"... Din punctul meu de vedere, eşti mult mai importantă decât mine.
Te rog să nu te sperii de ce vei gasi in "Gheţarul". Prima mea carte este o parabolă poetică, a două este comică, burlescă, grotesc-umoristică. Dar cu a treia, lucrurile sunt mai complicate. E scrisă imediat după ce am ieşit dintr-o cruntă depresie - în care era să-mi pierd viaţa : boala asta e cu totul altceva decât o tristeţe accentuată ! - şi are unele pasaje prea dure, prea crude sau prea decoltate... Când a apărut, mă zgâlţăia din nou un pui al marii depresii şi n-am putut revedea textul pentru a elimina unele pasaje... Au rămas multe greşeli de literă şi unele erori ciudate. La pag. 353 ( cu nişte cărţi imaginare) Florina Ilis apare de două ori, iar alţi scriitori au dispărut... Sunt şi pasaje care îţi vor plăcea, dar una dintre ideile centrale este că personajul principal - care trăieşte în imaginaţie şi într-o lume construită din elemente luate din copilărie şi din cărţile citite - trăieşte simultan trecutul prezentul şi viitorul, făcând un drum care este deopotrivă o întoarcere acasă şi o călătorie în moarte. De aici, dificultpţile de lectură. Poate că voi rescrie cândva acest roman, îi voi da mai multă cursivitate şi boi scoate conflictul şi povestea principală mai la suprafaţă...
Când vor apărea romanele la care lucrez acum, ţi le voi trimite eu... Sunt cursive şi au suspans...
Te aştept cu drag şi sper să nu te dezamăgesc prea tare... :)

Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
ai un e-mail ? Trimite-mi adresa respectivă pe biblioteca_lui_noe@yahoo.com

Liviu Drugă spunea...

despre incultura nationala si despre confuza scarba provocata de neintelegere, n-am ce sa zic: m-a distrat textul si atmosfera. Ai dreptate si ai bine surprins-o... Dar adresa ta, draga Serban, e cea mai tare de pe toata pagina.

Şerban Tomşa spunea...

Dragul meu Liviu,
eşti un lord, ca de obicei...
Îţi mulţumesc pentru cuvintele tale sclipitor-spirituale şi te aştept cu drag, mereu...

Ryana spunea...

In ce ma priveste,nu exista carte sau autor sa nu-mi placa..citesc orice gen literar cu mare interes;si nu o spun sa epatez..prin urmare nu e cazul sa gandesti ca m-ai dezamagi…imi acorzi o importanta prea mare pe care nu o merit....am inceput cartea si deja m-a captivat..de la primele pagini mi-am si gasit ceva afinitati cu personajul principal,..m-am intors in timp,si m-am revazut si eu in vacantele de vara petrecute la tara la bunici..daca ma gandesc la felul in care si altii au sintetizat ideea romanului,dar si felul in care mi l-ai prezentat,se pare ca incep sa ma indragostesc de carte...multumesc si ptr.generozitatea cu care mi-ai asigurat viitorul achizitionarii romanelor ce le vei scrie,ma simt deosebit de onorata si magulita...in scurt timp voi trimite adresa mea de e-mail unde va fi de ajuns doar sa-mi anunti lansarea cartii ca eu imi voi pune arsenalul de cunostinte in functiune si mi le voi cumpara..chiar ma gandeam la faptul ca o lansare de carte facuta doar intre personalitati si atat nu ajunge ptr.a scoate la lumina valoarea unei carti si numele unui autor,atat timp cat un librar nu este si instruit in sensul amintit..cred ca la noi in tara marketingul lasa de dorit..si eu am studiat marketingul si vreau sa spun ca nu sunt de acord cu multe metode de strategie predate..dar nu fac disertatie pe aceasta tema..am constatat si la o prietena ce a publicat cateva carti,insa se loveste de dictatura financiara a librariilor ce nu platesc editurile sau nu stiu sa vanda cartea si cercul se stie..o seara cu inspiratie si liniste in suflet,sa ai!..eu trec la citit:)

Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
ma gandesc la tine cu drag. Zilele acestea sunt prins cu întocmirea unor hârtii pentru un dosar voluminos. Am pierdut deja ideile pentru vreo trei postări...
Aştept e-mail-ul tau, pentru a-ţi trimite ceva...
Te îmbraţişez. :)

isuciu spunea...

Off topic: vrei sa participi la leapsa pe care ti-am transmis-o ?

Şerban Tomşa spunea...

Dragul meu Isuciu,
aş face-o cu cea mai mare plăcere, dar am nişte dosare de pus la punct. De câteva zile nu am mai scris nimic. Dacă răspund cu câteva zile întârziere, nu te superi, nu ?

isuciu spunea...

Oricand !

Dan Mihu spunea...

Sper sa nu fi fost inteles gresit: si mie mi-a placut textul si m-am simtit solidar cu autorul si razbunat putin de boschetar. Ba cred ca i-am facut si eu cu ochiul domnului in palton... :)

Şerban Tomşa spunea...

Mihu,
nu-ţi face probleme, mi-am dat seama că ai înţeles. Mi-a făcut mare plăcere să mă comentezi. Iar cu ticul nervos, ai avut perfectă dreptate. După cum bine vezi, am şi scos chestia respectivă.
Îţi voi trece blogul pe lista celor pe care le urmăresc şi te aştept şi pe viitor cu drag. :)