duminică, 17 ianuarie 2010

Scriitori şi cititori

Rescris şi supus unui proces de concentrare, "Magicianul" lui John Fowles ar fi putut fi un roman mare. Prozatorul scrie bine, alert, are o mână sigură, iar ideea care stă la baza scenariului epic este excepţională. Din păcate, textul apare mult prea lăbărţat, fără densitate, iar finalul, destul de bun, explică prea limpede toate semnificaţiile pe care cititorul ar fi trebuit să le intuiască. Marea literatură funcţionează în regim de ambiguitate şi dacă nu te cheamă Thomas Mann, e greu să scrii un roman adevărat de peste 500 de pagini.
Fowles îmi apare acum ca un precursor - e drept, mult superior - al unor scriitori comerciali precum John Grisham, Dan Brown, Colin Forbes, Frederick Forsyth şi alţi fabricanţi de cărţi de mare succes, impecabil construite, fără nicio valoare literară, dar citite cu cel mai mare interes şi aducătoare de milioane de euro / dolari.
Să fie acesta viitorul literaturii ? Să renuţe, la o adică, la mijloacele ei specifice şi să păstreze numai conflictul , suspansul, intriga şi o poveste cursivă, la suprafaţă, pentru a fi pe placul oricărui potenţial cititor ?
Nici situaţia opusă, în care scriitorii ajung să se citească doar între ei, nu mi se pare normală. Care să fie ieşirea din impas ? Să scrii cărţi valoroase şi să fii gustat şi de marele public, cum se întâmpla cu Marin Preda, Petru Dumitriu, Petru Popescu şi cum se întâmplă astăzi, în mod fericit, cu Radu Aldulescu. Scriitorii şi cititorii vor decide viitorul. Dar nici unii, nici alţii nu mai sunt aceiaşi. Lăsând la o parte numeroasele diferenţe specifice, este izbitor faptul că în timp ce autorii s-au înmulţit, receptorii lor s-au împuţinat, de cele mai multe ori din raţiuni de ordin social...

9 comentarii:

SOmeONE spunea...

E drept ca fenomenul s-a acutizat in epoca contemporana, dar sa nu uitam ca acesti scriitori "prolifici" au precursori celebri si as aminti doar pe Hugo si pe cei doi Dumas. In rest, putini scriitori, ca dealtfel artistii in general, au avut norocul de a-si trai celebritatea la nivelul maselor. Si, daca ne gandim bine, nu este deloc paradoxal, fiind ei oameni de exceptie, deschizatori de drumuri spirituale si avand in vedere inertialismul genetic al omenirii...

Şerban Tomşa spunea...

Sorin,
ai dreptate. Marii novatori nu numai că nu au avut un public numeros, ci chiar au scandalizat prin ceea ce au propus. Hugo, Dumas şi ceilalţi au trăit într-o perioadă de mimesis, când literatura căuta să fie aidoma vieţii. Mai exact, asemenea aspectelor frumoase din viaţă. Scriitorii respectivi au avut şi forţă de expresie, au fost şi accesibili... Când literatura a început să exploreze virtualul, ea s-a despărţit de publicul său tradiţional. Kafka nu mai era gustat precum Dickens, care avea admiratori ce sperau să mai trăiască numai pentru a citi următoarea fasciculă din romanul pe care scriitorul îl publica pe fragmente...
Mă întrebam dacă mai este o cale de împăcare între scriitorii foarte originali şi cititorii de bun simţ.

Liviu Drugă spunea...

Eu cred ca este viteza de vina. Totul se petrece azi mult mai repede. Lumea vrea intriga si suspans, stilul nu mai conteaza. Exista o foame dupa vietile altora, pentru ca a ta a devenit foarte saraca, lihnita, slab vitaminizata. Or, asa indobitociti si instrainati de propria "trecere", cititorul intelege ceea ce e mai simplu: conflict cursiv cu suspans temperat. Schimbarile agresive, propunerile in-cre-dibile devin antipatizate de masa si fluturate cu emfaza de o mana de oameni, din care doar o parte le inteleg.

Stilul (ca si atasarea sensului multimplu) inseamna timp in plus si tihna, iar de la Revolutia franceza incoace, imi pare evident ca timpul nu mai are deloc rabdare cu noi, creatori sau/si spectatori.

Liviu Drugă spunea...

Un exemplu limpede in sprijinul afirmatiei mele este initiativa (si promovarea ei apaludata) a cititului in metrou. In inghesuiala si zdronganeala subterana, se citeste Kafka sau Le Clezio? Ma indoiesc. Tot Dan Brown si John Grisham sunt partenerii de drum catre un serviciu repezit si detestat.
Sunt sigur ca in curand va aparea o noua titulatura in proza: "de citit in metrou". Cam urât! :)

SOmeONE spunea...

Liviu, ai punctat corect, cei care nu se simt bine cu ei insisi, evadeaza si se transpun in lumea altora. Selectia este dictata insa de propriul standard existential, astfel ca, desi idealistica, acea lume nu depaseste viziunea proprie,ci doar propriile mijloace de a o infaptui. Da, viteza este un drog, te obliga sa incrementezi doza in mod constant, ca urmare, nu iti lasa timp de a "rumega" ideile care nu sunt atat de intuitive.
Discursul este mult mai complex, putem vorbi de trenduri, de pragmatism, chiar si de snobism. "Cum, nu ai citit 'Codul lui Da Vinci'?!!". "Nu ai vazut 'Avatar'?!!"... Orice om care tine la integrarea sa in societate isi va folosi cele 40 de minute, in medie, dedicate culturii, pentru a se conforma, lasand-ul pe Cehov mai la urma, daca va fi sa fie...
Cititul in metrou? Unii sustin ca o fac ca sa "omoare timpul". Altii spun ca profita si imbina utilul cu placutul. Eu cred ca majoritatea celor ce citesc in metrou, o fac pentru a evita de a privi sau a fi privit in ochi de catre cei cu care este nevoit sa intre in contact. Cartea, ziarul, in acest context, sunt doar gramajoara de nisip la purtator...

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
sunt juste observaţiile tale. Trăim într-un capitalism sălbatic - ca în Occident, în urmă cu 200 de ani -, în care resursa umană este exploatată până la distrugere. Timpul şi energia oamenilor sunt orientate către păstrarea slujbei... Meseria mea ar trebui să-mi asigure ceva mai mult trimp liber. Nu se întâmplă aşa şi fac eforturi mari pentru a citi ceea ce îmi propun...
Nu-mi dau seama ce implicaţii are preţul ridicat al cărţilor de pe piaţă...

Sorin,
surprinzi excelent implicaţiile psihologice ale unei situaţii sociale. Ai "citit" formidabil profilul psiho-social al truditorului de azi şi ai putea scrie un extraordinar eseu...

SOmeONE spunea...

Multumesc Serban, chiar am facut-o. Tocmai treceam sa ii multumesc lui Liviu pentru asa stasnica idee. :)

Liviu Drugă spunea...

Serban, Oho, stiu prea bine cum e cu slujba in Romania, cu obtinerea si pastrarea ei. Tot e bine pentru cei care isi dau seama de salbaticia societatii in care traiesc - asa isi pot da seama ca o pot imblanzi sau cel putin sa incerce asta.

Pretul ridicat al cartii se va rezolva, dupa parerea mea, in curand odata cu raspandirea cititoarelor electronice de text mai ieftine. Ele vor urma traseul laptopurilor, din ce in ce mai ieftine. Va ramane in continuare problema creatorilor care se vor inmulti, din pacate tot pe linia accesibilitatii. Din popor, pentru popor. N-am nimic cu "poporul", cu masele, dar ele trebuie sa inteleaga ca efortul nu e nici pe departe acela de a termina un capitol intre doua statii de metrou.

Pe de alta parte, sunt convins ca se va naste curand un curent in contra textelor usoare si se vor ivi creatii "grele", intesate de referinte culturale diverse, greu interpretabile, digerabile, de publicul care se autoabandoneaza fara cea mai mica opozitie, salbaticei societati.

Someone, am si citit textul tau pe blog. Misto! :)

P.S. Am inceput de 2 luni sa merg, ca in vremurile bune, la o biblioteca de cartier. Poate o sa scriu pe blog mai mult despre asta curand.

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
foarte pătrunzătoare observaţii. Să sperăm că aşa se va întâmpla.

Sorin,
splendid eseu. Îmi voi face timp să-l recitesc şi să-l comentez. felicitări !