Céline și Hemingway reprezintă tipul de scriitor cu gusturi limitate la ceea ce scriau ei înșiși. Autodidacți și amatori în concepția lor despre literatură , ei nu apreciau decât ceea ce corespundea stilului lor artistic. Mai deschis, deși total diferit, Malraux l-a susținut pe Céline. Cam cum sunt la noi Marin Preda, Eugen Barbu Breban. Sigur ,acest aspect nu le diminuează valoarea : talentul uriaș anulează mentalitatea îngustă sau generoasă a oricărui creator.
Dacă lui Hemingway i se părea că Dostoievski scrie oribil și este „un căcat de om”, ce-ar fi spus americanul dacă l-ar fi citit pe Céline ?
De fapt, nici nu mă interesează.
Aș fi fost mult mai curios să aflu ce credea Céline despre Hemingway, dacă i-ar fi parcurs cărțile. Vă dați seama la ce orgii lingvistice s-ar fi dedat francezul ? Ce spumă, ce venin, ce trivialități ar fi ieșit din mintea și stiloul celui care a scris Călătorie la capătul nopții ?
Parca văd :
Bulumac al nesimțirii și bățoșeniei inculte... Mălai mare, damigeană cu conținut inflamabil... Scobitoare prea grosă, tăvălită în rahat, lustruind gingii de plastic...Capsoman abia alfabetizat, labagiu care se drege dimineața, netezind scânduri cu rindeaua... Un fel de tinichigiu ratat care își îmbracă personajele în haine de tablă...
Aș iniția chiar un concurs pe tema asta, dar vă avertizez dinainte că toți participanții vor ieși învingători.
P.S. Dar dacă Céline Și Hemingway s-au citit reciproc și eu nu cunosc „impresiile” lor de lectură ? Dacă H. chiar a scris despre C. în Sărbătoarea continuă și mie nu mi-a sărit în ochi pasajul respectiv? Chiar ar fi tare.
17 comentarii:
Pamfletul nr. 1 al ziaristicii româneşti
Baroane
Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! Ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad. Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte. Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intestinul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la râgâială. Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule.
Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune! I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte.
Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!... Scrie Ştefan? ? Nu scrie!... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete sterse de sânge?
Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori.
Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi! Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Baroane...
Tudor Arghezi
Publicat în Informaţia zilei, 30 septembrie 1943.
Din volumul Pamflete, Editura Minerva, 1979.
Karina,
înțeleg că te-ai nscris în concurs, nicidecum că îmi adresezi mie pamfletul lui Arghezi... :)
Felicitări. Chiar poate co-exista un talent uriaș si o mentalitate îngustă într-un creator?!!!...
Ramiana,
bun venit pe blogul meu... Da, sunt mari scriitori care au concepții primitive și retrograde despre lume și literatură, dar sunt salvați de vocația creatore puternică... Sunt alții care au un nivel superior de înțelegere a lumii, dar ce folos, din moment ce nu au talent ? Cu alte cuvinte, poți fi prost, incult, jigodie, dar important e să ai har. Să discutăm odată despre geniile-canalii ale literaturiii...
Te mai aștept... :)
da..m-am inscris:)) da am uitat sa si scriu...
n-am citit celine. de fapt, n-am prea citit nimic. si mi se pare ca uit de pe o zi pe alta. de fapt chiar uit...
oare ce-ar fi zis dostoievski despre hemingway? eu il prefer oricand pe dosto...hemingway scria exact ca un glonte ratacit in creier...cefi pt scrie un sinucigas megaloman despre un epileptic? ca e un "c...",fireste.
iarasi marin preda...oare nu el isnusi zicea ca-l imita pe dosto? despre cum scriu si de ce scriitorii e de discutat. geniile eu murit.
trebuie sa observ cu stupoare si placere ca-l rasfoiti pe 'close to the edge'...si eu il citesc uneori, si daca 'literatura' lui erotica n-ar fi atat de vulgara, as zice ca are ceva autentic. felicitari pt lipsa de fatarnicie:)
Karina,
:)
Lola,
sunt de acord cu tine...
Am încecat să recitesc „De la un castel la altul” de Celine... E prea sincopată, fără nicio construcție, jumătate sunt puncte de suspensie... Dar „Călătorie la capătul nopții” și „Moarte pe credit” fac toți banii...
Urmăresc tot felul de bloguri, deși nu am timp destul... Lipsa de ipocrizie mă costă scump, să știi... Mironosițele ( masculine și feminine), care au multe schelete în dulap, fac pe rușinoasele și virtuoasele...:)
Dacății la mine, schimbă pe „blau” ăla. Lola e frumos... :)
ok, il schimb, dar numai pt dvs:) ma gandeam la 'die blaue engel', ingeru' albastru, mie-mi place mult marlene dietrich. am scris ceva despre cartarescu pe blog, va place cum scrie? mai e loc si pt. altii?
lola simplu e cam simplu...lola die blau? :) Lola- die Blaue Frau...m-am zapacit
totusi e prea mult sa consideri exceptie ceea ce nu este... Doar Hemingway si Celine? Dar London? Dar Gombrowicz ? Dar Salinger? eu am sentimentul ca marii autori au fost aprioric compilatori minori de concepte filosofice, ca viata lor n-a decurs in biblioteci sau campusuri ci in propriile experiente si exagerari... la urma urmei nu e atat de stereotip sa separi creativitatea de didactic (si tot ce inseamna)... autorul perfect nu citeste niciodata nimic, scria parca Grenier... ma limitez in opinia asta, nu? :)
PS :@Lolablau - imi apar scrisul si risc sa afirm ca poti scoate ghilimele cand spui ca blogul meu e literatura... vulgar? erotic? licentios? ai vazut vreodata La Grand Bouffe? Boticelli? Roth? Miller? Shakespeare? ai ascultat Metallica? sigur, rog cu deferenta sa nu fiu suspectat ca as cauta proptele, la urma urmei literatura (arta) e cautare (de stil, de portite, de ego-uri ratacite), e risc, e curaj si, inainte de toate, e tot ce ceilalti nu se asteapat sa fie... eu asa cred
Lola,
e frumos cum îți place ție. :)
Kaos Moon,
unii au citit mult, alții nu. Într-o tabără sunt mai mulți, în alta mai valoroși... Să spunemm că scriitorii mari se specializează în anumite lecturi. De la Baudelaire încoace, poeții moderni au lecturi bogate și o instrucție pe măsură. Sigur, cu unele excepții...Faulkner citea, mai exact recitea, numai Biblia și Shakespeare. Prozatorii urmăresc proza, poeții mai mult poezia. Deși avea numai Școala Normală ( studii de învățător de pe vremuri ! ), Marin Preda citea mult, mai ales în franceză. (Am, din biblioteca lui, o carte de memorii a soției lui Goering. )Un lucru demn de reținut : pe Faulkner nu-l interesau criticii și nu citea nicio recenzie !
Buna seara,
Scrisul mi se pare uneori un viciu iar cititul.... cititul draga Serbane, imi pare un viciu si mai mare. Evident, vicii acceptate.
Am ajuns un cititor de carti dezertor. Sunt pe cale sa ma lecuiesc de viciul lecturii de carte, caci ma tratez cu cititul de bloguri pe internet. Cui pe cui se scoate. Uite bunaoara, aici la tine aflu lucruri minunate despre care habar nu aveam.
Pe vremuri, am citit "Calatorie la capatul noptii" si mi s-a parut cam deprimanta. Am ramas in minte doar cu o imagine creata de scriitor, atunci cand compara o situatie - tot de el creata, evident - cu nevoia disperata a unui sinucigas care, in cadere de pe un bloc, incearca in zadar sa recupereze distanta fata de acoperis. Cuvintele mele din aduceri aminte sunt proaste. Ale lui Celine, erau maiastre.
Gandul ma poarta catre arcul nevazut ce leaga trei dintre geniile literaturii. Kafka si-ar fi dorit sa scrie ca Dostoievski, Marquez - asemeni lui Kafka. Dar vorba lui Paler, atunci cand admiri pe cineva tinzi mai degraba sa fii tu insuti decat sa-l imiti. Probabil asta se intampla si atunci cand detesti vreun confrate in ale scriiturii.
Dan,
Celine e un cinic...Dar răutatea lui are un relief artistic incomparabil...
Cu cititul merge greu în zilele noastre... Ne rămâne tot mai puțin timp.... Ne risipim în alte direcții pentru a supraviețui sau a căpăta răspunsuri la întrebări pe care cei mai mulți scriitori nu și le pun : pe ei îi interesează doar oamenii...
George,
Ai dreptate. Faulkner, de pildă, voia să scrie precul S. Anderson... De asemenea, nu se știe că Eugen Barbu a copiat cu mâna lui, toată opera lui Călinescu...( Apoi a rescris „Groapa” de mai multe ori...)
Tocmai scriitorii care vor să semene cu alții, ajung la creații profund originale... Când au geniu, când nu rămân epigoni... Oricum, când un scriitor admiră sau apreciază alt scriitor, simt că posed privilegiul de a asista la întâlnirea benefică dintre două mari spirite... În general, cei mai mulți scriitori care trăiesc într-o epocă se detestă reciproc (arătând-o sau nu), neavând loc unii de alții...
Nu ai scris cine a castigat concursul:))
http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/2012/02/ce-ar-fi-zis-celine-serban-tomsa.html
Karina,
la concursurile organizate de mine câştigă toţi concurenţii. :)
Trimiteți un comentariu