În general, îmi plac scriitorii cultivați. Nici nu cred că mai există genii barbare care, neavând niciun orizont cultural, pot scrie capodopere. Ultimul a fost Fănuș Neagu...
Marini Preda avea o mentalitate simplă, nedepășind nivelul de înțelegere a lumii pe care îl aveau personajele sale. Chiar Petru Popescu nu excelează în speculații subtile, neposedând o pregătire teoretică solidă. Ivasiuc era însă scriitorul ale cărui lecturi și idei hrăneau armonios cărțile pe care le scria. Era cazul ideal, de echilibru, fiindcă dacă un creator incult este totdeauna și naiv, ajungând repede la fundul sacului, unul doldora de teorii și sisteme își sufocă propriile scrieri...
În cele mai multe cazuri, criticii nu sunt și scriitori. Sau sunt scriitori de alt tip. Dar sunt și excepții. La noi, Călinescu a fost mare în ambele direcții.
În schimb, foarte mulți scriitori sunt și excelenți critici. Cunosc prozatori și poeți care scriu cu egală strălucire poeme, romane, eseuri și cronici literare, dar nu le dau numele, pentru că se va spune că sunt prietenii mei... Cehov însă nu este în această situație.
Iată ce scrie el într-o scrisoare trimisă lui Suvorin despre Salonul Nr. 6, una dintre capodoperele sale :
Lucrez la o nuvelă. [...] Bucata e plină de cugetări, îi lipsește însă elementul dragoste. Are și intrigă și deznodământ. E de orientare liberală.
În altă scrisoare, către Avilova :
Mai am puțin și termin o nuvelă. Dar e foarte plictisitoare, pentru că lipsesc din ea femeia și dragostea. Nu pot suferi asemenea bucăți. Am scris-o întâmplător, din nechibzuință.
În sfârșit, îi scrie lui Lavrov următoarele :
Și, într-adevăr, Salonul meu ar trebui revopsit, prea duhnește a bolniță și a morgă. Nu prea sunt amator de nuvele de felul acesta !
Să luăm lucrurile în ordine.
În primul rând, este evident că rusul este perfecționist și modest, așa cum ar trebui să fie orice mare scriitor. În al doilea rând, el știe care sunt elementele care atrag publicul către literatură : femeia și dragostea, intriga și deznodământul. În al treilea rând însă, suntem nevoiți să constatăm că autorul Stepei era un critic literar prost, cu o concepție primitivă despre literatură. Orice condeier ar fi îndreptățit să se simtă jignit, dacă ar avea parte de o asemenea „critică” !
P.S. Privind lucrurile cu înțelepciune, trebuie să admitem că și criticii de valoare sunt scriitori : rolul personajelor este jucat de autorii și cărțile analizate și puse într-un scenariu nou, original...
11 comentarii:
îmi place trare mult recitirea corespondentei si a catorva povestiri ale lui cehov! astfel de prezenţe singulare pe bloguri mă revigorează.
chapeau!
Dragoș,
mulțumesc pentru vizită...
Pentru noi, marii scriitori sunt adevărații boieri ai minții... Mergem pe la ei, în vizită, din când în când... Dacă ar fi după mine, am rămâne acolo...
La multi ani, azi este ziua dascalului...
"Ingeri camuflaţi
îmbrăcaţi lumeşte
merg zâmbind pe stradă
vorbesc româneşte
au chipuri diferite
aura discretă
insă pe sub unghii
toti au praf de cretă."
Karina,
vai de capul lui de dascăl... Mi-e rușine de această profesie... Din mai multe motive. Poate că le voi expune într-o postare.
Serban,
Nu trebuie niciodata sa-ti fie rusine de meseria de profesor. Sa iti fie rusine de cei care ne conduc tara si de cei care ne-au furat revolutia. De imbuibatii care nu se mai satura de averi si de lupte politice. Sa nu se inteleaga ca sunt impotriva partidului de la conducere. NUU!! Sunt impotriva tuturor partidelor. Am avut prilejul sa lucrez pentru un mare avocat din tara asta care s-a perindat pe la toate partidele. Si am avut ocazia sa vad negocierile ce se fac in culise, intre partide. Scandalurile de suprafata sunt pentru prostime. Am ajuns la concluzia ca am omorat un cizmar destept. Incep sa regret regimul trecut...Am ajuns liberi ca pasarea cerului si servitorii Europei. Avem libertatea sa vociferam si...atat! Suntem lasi si tradatori si avem ceea ce meritam...
Un singur om s-a născut, un singur om a murit pe pământ.
A afirma contrariul este pur şi simplu statistică, este o adunare imposibilă.
Nu mai puţin imposibilă decât a aduna mirosul ploii cu visul pe care l-ai visat azi-noapte.
Acest om e Ulise, Abel, Cain, primul om care a întocmit constelaţiile, omul care a înălţat cea dintâi piramidă, omul care a scris hexagramele din Cartea Schimbărilor, faurul care a săpat runele pe spada lui Hengist, arcaşul hoinar Tamberskelver, Luis de León, librarul care l-a zămislit pe Samuel Johnson, grădinarul lui Voltaire, Darwin la prora corăbiei Beagle, un evreu în camera de gazare, iar, cu timpul, tu şi eu.
Un singur om a murit la Ilion, la Metauro, la Hastings, la Austerlitz, la Trafalgar, la Gettysburg.
Un singur om a murit în spitale, în naufragii, în singurătatea apăsătoare, în alcovul lenei şi al dragostei.
Un singur om a privit revărsatul zorilor.
Un singur om a simţit în cerul gurii răcoarea apei, gustul fructelor şi al cărnii.
Vorbesc despre singurul, despre unul, despre cel care întotdeauna e singur.
Jorge Luis Borges
Karina,
Borges este una dintre marile mele iubiri... Ultimele trei cărți pe care le-am scris poartă citate din el. Borges e un cititor-scriitor sau scriitor-cititor unic, incomparabil...
Mulțumesc... :)
cred ca a strange in acelasi pumn inteligenta creativa cu bagajul cultural acumulat conduce la un punct de vedere ingust, limitat...
povestea, romanul, cartea, e/sunt rezultatul unui efort creativ, a unei munci de explorare dublate toate de "meserie"/talent/ si atat...daca nu ai constiinta faptului ca atunci cand scrii descoperi de fapt pentru prima oara literatura sau, in fine, lumea, munca ta e doar un demers ipocrit... daca nu ai naivitatea eroului trimis sa moara, nu esti scriitor...
pe de alta parte, arta a devenit muribunda in momentul cand a fost revendicata de elita... arta e a celor "multi si prosti", ei cumpara, ei citesc, pana la urma ei au nevoie (intrebare : ce nevoie de literatura mai are nevoie un Liiceanu, ce poate sa-l mai surprinda? sau, cat de credibil poate sa fie un universitar, un intelectual standardizat, care isi traieste experientele de viata scormonind prin biblioteci?)
Lautrec, Hemingway, London, (da) Preda, aoileu, si Shakespeare... si-au facut studiile traindu-si viata, nu acumuland precum un DELL informatii... abia apoi au scris/desenat...
eu l-as crede mai degraba pe Jean Grenier (care orsicat...) cel care scria intr-o carte faptul ca autorul perfect nu trebuie sa citeasca inainte nimic...
kaos Moon,
ai dreptate în principiu... Cultura și talentul sunt lucruri deosebite. Talentul primar, care nu are nevoie de cărți, se epuizează, totuși, repede sau se repetă. E doar o părere. S-ar putea să nu am dreptate. Pe urmă, se pune problema originalitățiii... Lucrurile sunt complexe... Un individ cu instinct creator nu are nevoie de o cultură copleșitoare. Are nevoie de niște lecturi bine asimilate... Unii spuneau că o carte iese, în perioada modernă, din alte cărți. Probabil că adevărul este undeva la mijloc... Important e să fii natural și original, fără să faci paradă de lecturile tale... Cum spunea prietenul meu Stratan : cu două formulări eclipsezi câțiva ani buni ( ai altora ) de stat în biblioteci... Te mai aștept...
Ma puteti ajuta sa gasesc undeva Salonul 6 sub forma textului pe piesa de teatru? Va multumesc!!!
Ionut, Dulgheriu,
Aș vrea să vă ajut, dar nu am idee unde am putea găsi dramatizarea după textul lui Cehov. Căutați pe Google și poate găsiți ceva.
Trimiteți un comentariu