O doamnă drăguță, cu o figură obosită, pășește încet pe trotuar. Se oprește la semafor și zâmbește unui copil aflat într-un cărucior.
Lumina toamnei devine mai limpede. Am văzut cum râd copiii la vederea oamenilor în vârstă. Dar fața femeii nu are nici pic de cruzime sau dispreț...
Văd în sufletul ei ca printr-o fereastră. Îi zăresc pădurile interioare, desfrunzite acum. Deasupra lor, munții tiviți cu alb. Pârăiașe cu întâmplări străbat o nesfârșită câmpie a nefericirii. Păsări, multe păsări negre în aer. Undeva, spre stânga, printre frunze de iederă, abia mai pâlpâie o cascadă...
Doamna vede că semaforul s-a făcut verde, se înviorează brusc și se grăbește să traverseze, țopăind cu stângăcie, ca albatrosul lui Baudelaire.
Surâsul îi rămâne suspendat în aerul din ce în ce mai rece al zilei de toamnă.
10 comentarii:
Ce tristi sunt albatrosii lui Baudelaire pe vas...!
Ia uite ce-am descoperit!
Scris diferit are un nume poetic absolut senzational:
BEAU DE L'AIR
Dan,
minunat...:)
:)
Elaborasem un comentariu mai lung. Am abandonat...
Încă n-am suficient curaj să ţin laolaltă toate acele cuvinte. Era de bine, oricum!
:)
Blue,
poți să ai încredere în mine și în prietenii noștri...
:)
:)
pe langa multele mele pareri de rau in viata asta e ca nu am unde, nu am cum sa vad persoane noi, sau necunoscuti pe strada...ador sa privesc oamenii...dar viata mea e o rutina tampita. casa-serviciu casa-serviciu atat.
doamna acum va fi neuitata.
@dl. ioanitescu
splendid, si o anagrama
CHARLES BAUDELAIRE = CHALEUR DE LA BRAISE
Lola,
nici nu-ți imaginezi cât de mult îmi doresc și eu același lucru...
Serban,
FOARRRRRTE frumos spus: "Undeva, spre stânga, printre frunze de iederă, abia mai pâlpâie o cascadă..."
Liviu,
mulțumesc...:)
Trimiteți un comentariu