Bârfa şi delaţiunea

Ştefan Iordache spunea într-un interviu că bârfa este primul pas către delaţiune.
Se ştie că turnătoria a avut efecte dramatice în vremurile de didactură proletară, ca şi pe vremea Inchiziţiei. Cel luat în vizor îşi pierdea nu numai familia şi avutul, ci şi viaţa.
Pâra către şefi a unor colegi ori subordonaţi este şi ea o modalitate de reducere la tăcere a unor indivizi cărora li se compromit cariera şi viitorul.
Bârfa prostească de pe şanţ ori de pe micul ecran urmăreşte distrugerea imaginii unor persoane şi discreditarea ideii că respectivii ar fi purtătorii vreunei valori.
Bârfa şi delaţiunea sunt asociate deseori cu acţiunea de spionare a unor cetăţeni. Lătrăii sunt şi iscoade, de multe ori prost informate.
Un studiu sociologic interesant ar fi să se urmărească profilul socio-cultural al celor care se îndeletnicesc cu răspândirea mizeriilor de tot felul. Fiindcă unii sunt trecuţi şi prin şcoli, iar alţii ocupă funcţii importante în statul nostru, era să zic socialist.
Aceste apucături murdare ale omului ţin de un instinct criminal. De ce oare umanoizilor, de la Cain şi Abel până azi, li se pare că sunt prea mulţi pe un Pământ prea mic ?

P.S. Sunt amuzat să văd că realizatorii emisiunilor de ştiri de pe mai multe canale de televiziune caută vinovaţi pentru rezultatele obţinute de elevi la examenul de bacalaureat. Culpabilizarea continuă să rămână o fixaţie introdusă în mintea noastră de pe vremea colectivizării bolşevice. Dar de ce mă mir ? Aud deseori în jurul meu cuvintele trădători şi a sabota. Trecutul ne trage cu putere în jos, către un periculos primitivism al gândirii.