În acest sfârșit de vacanță mi-am propus, printre altele, să recitesc câteva cărți dragi mie, aparținând francezilor Anatole France și Alexandre Dumas.
Am început cu Ospătăria La regina Pédauque. Cât firesc, cât farmec al relatării ! Parcurg romanul fără să mai fiu preocupat de perspectiva narativă, tehnica introducerii personajelor, incipitul, construcția și toate prostiile pe care școala ni le bagă în cap. Citesc, pur și simplu, ca un copil fascinat de basmul preferat. Erudiția e benefică pentru acțiune, întâmplările curg natural, iar eu aștept urmarea cu sufletul la gură. Am redevenit adolescent.
Cred că aceasta este menirea unui scriitor : să-și încânte cititorul, fără să facă nicio concesie prostului gust.
Criticii literari spun că Borges n-a fost influențat, în opera sa, de Anatole France. Totuși, sunt convins că dacă s-ar fi cunoscut ( Borges avea 25 de ani când Anatole France murea ), cei doi ar fi devenit cei mai buni prieteni, în ciuda diferenței mari de vârstă dintre ei. Au fost, poate, cei mai pasionați cititori care au existat vreodată. Un scurt fragment din Ospătăria La regina Pédauque :
La cea de-a doua masă a domnului episcop de Séez se afla un canonic foarte curtenitor care s-a purtat în acest chip până la cea din urmă clipă a lui. Aflând că era pe patul morții, monseniorul s-a dus să-l vadă în odaia lui și l-a găsit gata să-și dea sufletul : „Vai, a spus canonicul, cer iertare Cucerniciei Voastre că sunt silit să mor înaintea ei. ” „ Fă-o, fă-o, nu te sfii, răspunse cu bunătate monseniorul.
Numai Anatole France își putea infuza textul cu umor și ironie de o asemenea calitate.
P.S. Îl anunț pe prietenul George Adam că de două luni nu pot comenta pe blogul său. Lucrurile nu sunt în regulă nici cu al meu. Care să fie pricina ?
Azi, 8 august, am constatat că nu pot scrie nimic pe blogurile mai multor prieteni...
Spicuiesc, dintr-un mesaj tulburător trimis de poetul Valentin Emil Mușat, câteva obesrvații fundamentale.
„Cum poţi şti că un scriitor este mare? Simplu: simţi nevoia să-l reciteşti și aştepţi de la el alte pagini, cu nerăbdare, cu patimă. Iată câteva trăsături care definesc, în opinia mea, un autor important :
1. arta povestirii este esenţială şi depăşeşte detaliul descriptiv care "scuză" lipsa de talent epic ; marii scriitori sunt buni şi nesecaţi povestitori;
2. teoria literară nesăbuită de nivel şcolar (concepte operaţionale aplicate mecanic) parazitează şi distruge plăcerea lecturii, instituie o grilă a distanţării faţă de operă;
3. condiţia capodoperei nu depinde de o reţetă teoretică, ci vine organic din constituţia povestirii;
4. dacă bucuria lecturii nu e, nimic nu e !”
11 comentarii:
într-adevăr cel mai fascinant lucru pe pământ este să citeşti cărţi:)..personal sunt fericită că am acest "hoby"de când mă ştiu...este un mod de a scăpa de rutina zilei,sau de nebuloasele sufletului ce ne bântuie deseori...iar a lua din bibliotecă o carte pt.a o reciti este iar o plăcere,mai ales că parcă recitind-o descoperi fragmente care la prima citire poate nu le-ai dat atenţie..şi sunt sigură că a avea în rafturi şi unele scrise chiar de tine,fericirea sufletului este şi mai mare...de aceea nu-s de acord eu cu citatul biblic"feiciţi cei săraci cu duhul"..habar nu au ce pierd aceia care se limitează doar la principul "trăiesc pt, a mânca,şi nu mănânc pt.ca să trăiesc":)..spor la citit!..să ştii că te"invidiez"pt.aceste momente frumoase de vacanţă pe care le trăieşti...
Ryanna,
nici eu nu-i înțeleg pe cei care nu citesc, chiar în condițiile î care meseria lor este legată de cărți. Dar nu condamn pe nimeni. Face fiecare ce-i place. Cum spuneam și cu alt prilej, sunt oameni care nu citesc, dar au un caracter frumos. Necazul e că unii, chiar fără să deschidă o broșură, se consideră critici literari.
Unul dintre personajele cărții la care mă refer, memorabilul abate Jerome Coignard, mare iubitor de vin și de femei, aduce un elogiu lecturii, socotind-o drept cea mai frumoasă și mai înălțătoare îndeletnicire a omului.
uite vezi cât de important este locul tău aici?...ai un dar minunat de a stimula interesul pt.literatură:)..şi de acord cu tine sunt destui oameni care nu au citit cărţi dar dau dovadă de calitate şi exemplu în relaţiile interumane,dar totuşi în celula lor de bază,familia,eu cred că rămân încorsetaţi de anume mentalităţi ce le direcţionează comportarea într-un mod mai rigid în viaţă:)..interesant ce spui despre această carte..am să caut şi eu să dau de ea cumva să o citesc...sunt aşa de multe cărţi de citit şi pt.unele nu am timp,de altele nu ştiu şi tare rău îmi pare din acest punct de vedere...lectură plăcută şi o vacanţă minunată,atât cât a mai rămas din ea!:)
Ryanna,
și rolul tău e la fel de important. Și al celorlați prieteni cu care vorbim fără să ne vedem. Ne asemănăm și în privința timpului ( puțin ) pe care îl avem la dispoziție.
Îți doresc și eu o vacanță plăcută.
Te voi vizita pe...blog.
Te îmbrățișez.
Ryanna,
am trecut pe la tine, dar nu-mi intră comentariile. Nu știu de ce. Mai intrasem pe blogul tău și pățisem același lucru. Credeam că s-a remediat situația.
Așa pățesc cu mai mulți prieteni, dar și cu propriul domeniu. Când intru pe „Colivii...”, nu pot păstra autentificarea. Ce naiba se întâmplă ?
In weekendul asta, am avut si eu parte de o recitire: Groapa. Mi s-a parut si mai frumoasa acum, dupa 20 si ceva de ani de la primul contact cu ea.
Şerban,
regret ce se întâmplă vis-a-vis de problemele tehnice pe care le întâmpini,şi eu la cât de tolerantă sunt şi mereu am impresia că toată lumea este bună,încep să am suspiciuni cu privire la anumite persoane ce caută şi blochează comunicarea prin locuri vizate de aceştia cu anume scop,,dar nu avem ce face...internetul are şi umbre,şi din păcate forţa răului se prelinge precum apa peste tot...nu contează că nu mă citeşti ,sau că nu îmi poţi lăsa notiţe,nici nu prea ai la ce..ca autor recunoscut,ca profesor,ca critic,evident că te interesează talentul şi opera unui viitor scriitor...acolo este important să comentezi şi nu la scrierile mele făcute pt.a-mi spune nişte gânduri ce nu mai pot sta în matca lor,precum apele care se umflă şi se revarsă..şi comparaţia fiind făcută,desigur o revărsare nu cade bine multor oameni:))..de altfel nu am reuşit cu a mele "emanaţii"să stârnesc dezbateri..bine nici nu prea-mi doresc deoarece nu reuşesc niciodată să ies învingătoare din opoziţie:)...hai că divaghez de la ce vreau să spun..deci repet,de câte ori intru aici am sentimentul unui câştig nepreţuit ,d.p.d.v.spiritual,şi evident nu numai eu simt aşa ceva...şi acest lucru este cel mai important..
o seară minunată!:)
Frate Liviu,
am recitit „Groapa” acum doi ani, împreună cu nuvelele lui Barbu, și am rămas impresionat. Pornisem la drum cu niște prejudecăți, dar mi-au fost infirmate. Dintre nuvele și povestiri rezistă însă numai două-trei. Am recitir „Princepele”, despre care aveam amintiri frumoase, însă am rămas oarecum dezamăgit. O mare parte arată ca o clădire dărăpănată.
Îndată ce voi intra în bani, voi căuta „Săptămâna nebunilor ” și romanele lui Paul Georgescu ( „Solstițiu tulburat”, „Vara baroc”, „Revelionul ” ). La o primă citire țin minte că am rămas uimit de forța de creație a criticului Paul Georgescu.
Ryanna,
s-ar putea să fie niște erori de sistem. Horia Gârbea arăta că nu se poate autentifica, iar George Adam scria că nu poate răspunde la comentarii.
Tu ești o ființă deosebită și mă bucur că pot comunica oricând cu tine.
Intr-adevar nu puteam raspunde comentariilor asa ca dupa siruri de devirusari fara rezultat mi-am achizitionat un nou computer si acum pot raspunde.
Valentin Emil Musat merge la esenta lucrurilor prin comentariile pe care le citezi. Si el e de altfel un poet deosebit, care te face sa-i astepti cu nerabdare noile publicatii.
George,
da, Emil este un poet uluitor și un comentator unic. Îl iubesc de pe vremea când făceam nopți albe cu el și cu alți prieteni, prin Grozăvești și 6 Martie, luptându-ne cu Krepkaia, Maskovskaia, și Stalichnaia, dar și cu Cehov, Gogol, Dostoievski și Esenin. Cu ce aveau / au rușii mai bun. :)
Trimiteți un comentariu