miercuri, 31 august 2011

Se schimbă partiturile în ceruri ( jocuri și variante )

Sunt un romancier căruia îi place să se joace, riscant, cu vorbele. Dacă aș fi fost îndrăgostit, aș fi scris astfel textul de la postarea anterioară :


se schimbă partiturile în ceruri

prin părul tău se jocă un vânt adormit
pieptănându-te ca un orb cu dinți
de cristal

râuri căzând în depresie
ura din struguri  dospește
luciri de opal și de gresie

se schimbă partiturile din ceruri

voi înlocui tacâmurile
fețele de masă și voi importa
lumină piezișă din suedia

cioc-cioc bate la ușă
un oaspete cu buzunarele-ncărcate cu greieri

cioc-cioc ești doar o casă părăsită
pentru câtăva vreme


se schimbă partiturile în ceruri ( variantă )

prin părul tău se joacă un vânt
cu dinți de cristal și de orb
mâna--ți - un fluviu cu estuar
pe care nu pot să îl sorb

râuri căzând în depresie
luna se clatină și mă latră
ura din struguri dospește
ochi de țigancă din șatră


înlocuim tacâmuri și mese
schimbăm partituri în cer
aducem blonde ducese
cât timp mai suntem în ler

cioc-cioc nu-i nimeni acasă
cio-cioc acum nu te teme
ești doar o casă părăsită
pentru câtăva vreme



11 comentarii:

Blue Freedom spunea...

... şi uite cum descoperim la ce folosesc versurile.
:)
Poate că nu eşti îndrăgostit, dar iubeşti. Altfel, cum ai putea să scrii aceste fraze încântătoare?!
Iubirea (de oameni, de cultură, de frumos) e cea care te inspiră.
Eu aşa cred.
:)

Karina spunea...

si eu, care credeam ca numai un scriitor indragostit poate scrie asa de frumos ca tine:)
si tu spui doar " daca" :))

Mr.Hyde spunea...

Imi place mai mult prima varianta. :)

Şerban Tomşa spunea...

Blue,
nu știu ce să spun în condițiile în care sunt monitorizat ( destul de prost, e adevărat ) de niște spioni care nu au altceva de făcut decât să-mi urmărească fiecare rând scris ori gest făcut, pentru a „prinde” ceva compromițător și a da cu goarna. Mi-e milă de ei, pe cuvânt.
Nu sunt îndrăgostit și în concluzie nu iubesc pe nimeni. :)

Şerban Tomşa spunea...

Mr. Hyde,
îți mulțumesc, dar mie nu-mi place nicio variantă. M-am jucat, pur și simplu. :)

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
am publicat comentariul tău, dar n-a apărut. L-ai șters ?
Dacă odată, dacă, dacă...

Blue Freedom spunea...

Şerban,
îţi înţeleg nemulţumirea fiindcă şi eu am păţit la fel. Mă refer la "monitorizare".

Totuşi, ce ar putea fi rău în a iubi oamenii, cultura şi frumosul? Că eu de iubirea aceasta vorbeam, nu de alta.
:)

(Uite un link care te-ar putea ajuta să-ţi protejezi pc-ul:

http://www.securitatea-informatica.ro/

Sunt acolo câteva informaţii utile despre programele şi dispozitivele folosite în infracţiunile informatice.)

Maria Postu spunea...

Si eu prefer prima varianta si apropos de poemele inutile, iata si acest poem al meu un pic...mai vechi, de vreo 4 ani, cred.:
despre-oameni-care-nu-mai-vin

Mereu ne luam rămas bun îngenuncheaţi

în noi înşine, înconjuraţi de păpuşi dezmembrate

cu silicoanele sânilor explodând până aici în poem,

de copii plângând în pumni de teamă să nu li se interzică plânsul,

de sunete de piane dezacordate, de sirene ale

unor nave în derivă , urmăriţi de privirile inocente

ale celor ce încă nu ştiu: îngeri înfrânţi delirând

biografii părtinitoare despre oameni –care—nu –mai-vin,

ne pregăteam

de întoarcere acasă după o scurtă despărţire: viaţa

Şerban Tomşa spunea...

Maria,
mulțumesc pentru intervenție și mai ales pentru minunatul poem.
Tu ești o poetă adevărată, eu doar mă joc. :)

Maria Postu spunea...

Mi-ar placea sa te cred, si pentru ca e o dimineata de septembrie linistita, care imi aminteste de o alta dimineata de septembrie indepartata ca si cum ar fi in alt sistem solar, si de niste trandafiri de septembrie, de un rosu-visiniu, inca vii si parfumati in memoria mea, ma prefac ca te cred...

Şerban Tomşa spunea...

Maia,
trandafirii aceia există și acum . :)