miercuri, 31 august 2011

Cine suntem și de unde venim ?

Documentându-mă în vederea romanului pe care am început să îl scriu și a cărui acțiune se petrece în Dacia, am ajuns la câteva certitudini :
1. Romanii au ocupat numai 14% din teritoriul Daciei.
2. Stăpânirea romană în Dacia a durat 164 de ani.
3. Coloniștii aduși aici de cuceritori nu vorbeau latina literară. Ei erau de diferite origini : britani, asturi, lusitani, bosporeni, antiochieni, ubi, bretani, gali, reți, comageni, numizi și mauri.
În aceste condiții, cum s-a produs romanizarea întregii regiuni ocupate de daci ?
Teoria genomului ar evidenția faptul că spațiul carpato-dunărean este locul unde a început să existe Europa, în urmă cu 44 000 de ani ! Este o ipoteză avansată de Dr. Napoleon Săvescu. Nu intru în amănunte ( se susține că Dacia ar fi leagănul nașterii arienilor ! ), dar Prof. Dr. Augustin Deac a semnalat că la Budapesta există o lucrare, Codex Rohonczy, cu informații neprețuite despre daco-români. Manuscrisul s-ar afla în arhivele Academiei de Științe a Ungariei. Până în 1907 a fost păstrat în localitatea Rohonczi, de groful Batthyany Gusytav. E o cronică însumând 448 de pagini, scrisă în latina ppulară, cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagină sunt circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în " latina vulgară", chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad împotriva pecenegilor, însoţit de note muzicale etc.  Viorica Enachiuc, care a tradus documentul,  a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci. Alfabetul dacic ar fi avut 150 de caractere în care dominante erau străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului.
Pe scurt, concluzia Dr. Napoleon Săvescu este că dacii vorbeau o latină arhaică ( când au cucerit Dacia, romanii n-au avut nevoie de tălmaci ! ) și sunt strămoșii tuturor popoarelor latine ...
Să înțelegem că daco-latinii ( ! ) plecați în Peninsula Italică s-ar fi civilizat spectaculos, datorită influențelor mediteraneene, iar cei rămași pe plaiurile noastre ar fi rămas fără drumuri, fără băi, apeducte și școli, adică în sălbăticie ? Nu-mi dau seama.
Vine însă Neagu Djuvara care demonstrează două lucruri :
1. Niciun popor european nu s-a edificat pe elemente etnice antice. Cu alte cuvinte, ne străduim degeaba să dovedim că suntem...daci.
2. Primii noștri conducători, care au întemeiat principalele familii domnitoare românești, au fost de origine... cumană.  De exemplu, Negru-Vodă se numea, în realitate, Thocomerius. Basarabii au fost, de asemenea, cumani. Substantivele proprii Coman și Comana, ca și unele cuvinte cărora le atribuim o obârșie turco-tătară ( Deli-Orman, Teleormanul de azi ! ), ar avea aceeași proveniență.
Limba pe care o vorbim este romanică, dar noi, ca popor, din cine ne tragem?
Și de ce nu căutăm acele izvoare scrise, despre care spunem că nu există ?
Să ne fi format în sudul Dunării și să fi urcat ulterior către nord ?

2 comentarii:

Micawber spunea...

Departe de mine sa va invat cum sa va documentati pentru o carte, dar daca chiar vreti autenticitate si acuratete istorica poate ar fi bine sa va feriti de tracomani gen Napoleon Savescu et co. sau de lingvisti de duminica de aceeasi speta. Ma rog, daca doriti sa va iasa o scriere satirica, e altceva, dar pentru o carte serioasa e bine sa va alegeti surse... serioase.

Şerban Tomşa spunea...

Micawber,
Vă dați seama că n-am luat în serios ipotezele lansate de Napoleon Săvescu. Nu știu ce hram poartă Augustin Deac.
Ați intuit bine, vreau să scriu un roman comic ( pe tema trădătorului și a eroului, în termenii lui Borges ), în care realitatea istorică nu este reconstituită cu fidelitate. Va fi imaginație pură. Dar pentru a vedea cu ochii minții personajele și întâmplările cărții, a fost nevoie să-mi fac o idee în legătură cu toposul vechii Dacii, cu modul de viață al locuitorilor, obiceiurile și organizarea administrativă. Am ales ficțiunea, lăsând istoricilor posibilitatea de a scrie texte bine documentate.