marți, 2 august 2011

Nu

Nu-l voi mai conduce la cantina din 6 Martie pe nevăzătorul Ioșca, student la Psihologie, bărbat frumos și prieten cu poetul Radu Sergiu Ruba.
Nu voi mai privi o anumită piață din podul Universității din București.
Nu voi mai face clasamente împreună cu Nino Stratan, în nopțile când aveam prea multe să ne spunem.
Nu voi mai întâlni, la miezul nopții și în plin oraș, camioane încărcate cu cerbi împușcați.
Nu o voi mai vedea pe contesa Teleki, care vindea semințe la colțul unei străzi din Târgu-Mureș.
Nu-l voi mai citi pe Maupassant, în vreme ce stăteam pe malul râului, cu picioarele în apă.
Nu voi mai bate la ușa lui Marin Neagu după un cod dinainte stabilit : cioc-cioc !, cioc-cioc-cioc !
Nu voi mai trece pe lângă Valentin Emil Mușat, în timp ce scria un poem în care apărea și discreta mea siluetă.

18 comentarii:

mariapostu spunea...

Aceste negatii sunt de fapt o afirmatie:Da, ai avut o studentie si o tinerete bogate pentru care te-ar invidia miliardarii din topurile mondiale.Si atunci, de ce sa le dai satisfactie si sa spui NU?Toti cei evocati sunt acum, prin tine, mai vii decat au fost vreodata.Asadar, Serban, da din toata inima pentru emotie, supravietuirea si salvarea prin memorie, scris, prietenie, dragoste.

Ryanna spunea...

ce-i cu această nostalgie?:).....
eşti în vacanţă..relaxează-te!...sau abia luna aceasta ai programat ceva?..că iată cum tiptil,tiptil,toamna se apropie..doamne ,ce repede a trecut anul!..vorba mamei mele..se trec zilele noastră,mamă....

Scorchfield spunea...

Deja ne întrecem!

:) (este la persoana I, adică "vă întreceţi")

pantacruel spunea...

excelent!

SOmeONE spunea...

Insa...
:)

gabi c. spunea...

Dar de ce nu.. mă rog. Eu ştiu că un romancier adevărat poate orice iar pentru el nu există limite, nu există Nu. Iar unele dintre lucrurile pe care le-aţi enumerat le puteţi atinge chiar şi fără scriitură, trebuie doar să vreţi chiar şi cu ochii deschişi.

Şerban Tomşa spunea...

Maria,
mulțumesc. :)
Nu a scris Hemingway povestirea „Nimeni nu moare niciodată” ?
Important e să trăim frumos.

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
am muncit mult în vacanța asta. Mai mult decât în cursul anului. Și uite că m-a apucat stanahoria. :)
Știu care sunt remediile, dar nu le am la îndemână.

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfield,
:)

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
mulțumesc, dar, evocând niște lucruri reale, textul poartă și zgura inevitabilă a „melanholiei”. !

Şerban Tomşa spunea...

Sorin,
însă plănuiesc să mă reîntâlnesc cu Emil Mușat. Dezbatem problema de vreo doi ani. Încă n-am reușit să o rezolvăm.

Şerban Tomşa spunea...

Gabi,
e frumos ce spuneți. Ar fi bine să pot transborda toate barierele. :)
Mulțumesc.

SOmeONE spunea...

Vezi? Ar fi si culmea sa faci toata viata aceleasi lucruri, sa intalnesti mereu aceleasi persoane, chiar daca de un "calibru" respectabil. E foarte probabil ca tu sa conduci zilnic nu numai un Iosca ci chiar mai multi iar in timp ce faci aceasta sa treci pe langa cine stie cati Musatescu adanciti in nobila lor indeletnicire. Dar nu ai sa stii decat mai incolo, asa cum atunci nu ai stiut... Stiu ca suna a filozofie ieftina, dar cam asa se intampla. :)

Ramona spunea...

Se pare ca batranul Bucuresti a avut parte de mai multe epoci frumoase.:)
Cand va citesc evocarile din anii tineretii, ma trimiteti cu gandul la craii de Curtea-Veche. Toti pastram in suflete amintiri pline de farmec, dar numai unii, iata, le pot reda viata doar prin cuvinte.

Şerban Tomşa spunea...

Sorin,
cam asta fac acum : aceleași lucruri în aceeași zile. Văd aceiași oameni, trec pe aceleași străzi și am aceeași slujbă nenorocită. :)
Iar cei cu care mă întâlnesc nu prezintă niciun interes cultural, ca să zic așa. Nu mă vait, fiindcă timpul rămas nu-mi ajunge nici pentru mine. Eram uimit, pe vremuri, când o prietenă îmi spunea că nu se plictisește niciodată. Când sunt singur, nici eu nu mă plictisesc.
Oricum, aș schimba decorul imediat, dar nu pot.

Şerban Tomşa spunea...

Ramona,
am prins sfârșitul unei epoci frumoase. Poate că și noi o făceam frumoasă, deși nu aveam bani în buzunar decât pentru o carte, acolo. Pe vremea acee, Traian T. Coșovei venea la Cenaclul de Luni îmbrăcat în uniformă de general din timpul nu știu cărui război mondial !

Maria Postu spunea...

Serban, de ce spui "vremea aceea"?Mie nu mi se pare atat de departe si cand Ramona spune "cand va citesc evocarile din anii tineretii"...mi se pare...nedrept, iarta-ma.Serban, un barbat la varsta ta ESTE INCA TANAR.dar in Romania, adolescentii, cei pana in 25 de ani cred ca tineretea e doar pana la 30 de ani, maxim, 35.Nu au dreptate.Azi un om nu mai traieste 60 de ani (ma refer la medie,) ramai tanar pana la 60, apoi incepe batranetea si secectutea.

Şerban Tomşa spunea...

Maria,
dacă m-aș lua după reacțiile pe care le am și după...analizele medicale, aș spune că am 15 ani !
Îmi amintesc însă ce a spus Marin Preda când Florin Mugur l-a numit pe Fănuș Neagu „tânăr scriitor”. Fănuș avea 40 de ani, iar Preda a zis : „Fănuș Neagu, scriitor tânăr ? Asta e o chestie veselă. E încă tânăr, asta e expresia care i se potrivește.”
Deocamdată nu-mi fac probleme, dar în perspectivă mi-e groază de ravagiile bătrâneții. E mai rea decât moartea. :)