Ce se poate discuta cu Johnny Depp

Nimic nu se compară cu norocul de a putea asculta vorbele înţelepte ale unui om simplu care-ţi spune verde ce crede el despre una şi alta. Ăla e negru, ăla e alb. Ăsta e prost şi ălălalt tot aşa. Mamă mă-sii ! Nu-mi place filozoful ăla cu barbă care apărea la televizor. Parcă e răţoi dăşălat ! Şi să ştii că eu am nas de vulpoi : ce nu-mi place mie n-are niciun chichirez. Iar tu fă bine şi aranjează-ţi curtea şi casa !  Fă ca mine, mută gardul şi fă-ţi o boltă de viţă ! Şi mai lucrează, dracului, şi tu pământul de pe loturile alea din Fânării, că te-a luat la ochi toată lumea că eşti puturos ! Vrei s-ajungi de râsul curcilor ? Păi, asta e atitudine de om serios ? Şi ce înseamnă purcoaiele alea de cărţi ?  De ce nu le aranjezi şi tu, ca omul ? Da', fiindcă veni vorba, uite aici o listă  de la nepotu-meu. Dacă poţi, te roagă să-i împrumuţi şi lui nişte volume d-astea, d-ale tele. Mie, să ştii, îmi place să împrumut cărţi.  Şi le şi citesc ! Mai acu' doi ani, îmi dăduse Vasile o carte frumoasă rău ! M-a uns la inimă şi m-am decis să nu i-o mai dau îndărăt. Mă tot întreba el : "Bă, când îmi dai cartea aia ?" "Ai, bă, răbdare s-o citesc, că n-oi crăpa !" Până a uitat prostu' tărăşenia. Da, vezi că şi eu am fost pămpălău, că nu m-a răbdat inima să nu împart bucuria cu altcineva şi i-am zis lui Costică  : " Bă, să ştii tu ce carte frumoasă am citit eu ! " " Zău ? s-a mirat Costică. Mi-o dai şi mie s-o citesc şi eu ?" " De ce să nu ţi-o dau ? Da' mi-o înapoiezi repede !", i-am zis.  " Mai încape vorbă ? ", s-a posomorât Costică. Numai că Vasile s-a dus pe la Costică taman când ăla citea la carte. " Aaaa, a zis Vasile, asta e cartea mea ! De unde o ai ? " " De la Mitică ", a zis Costică. Şi Vasile i-a lua cărţulia şi a plecat cu ea. Şi uite aşa am rămas ca prostu', fără frumuseţe de carte !

"Fiecare să-şi poarte portul şi să vorbească pe limba lui", spune pictoriţa Simina din Marele singuratic de Marin Preda. Femeia desluşea, pentru Niculae, tâlcul unei întâmplări povestite de Moromete.
Nişte români, lăutari vestiţi, se lăudau într-o emisiune tv că sunt prieteni cu Johnny Depp. Au filmat cu el, au împărţit terciul şi necazurile de artist.
- Ce fel de om este Johnny ? îi întreba o fătucă.
- Aaaaa, păi, e un băiat de treabă ! Nu e încrezut, nu-şi dă aere şi se poartă aşa, modest, ca un om de rând.
- Vorbeaţi cu el des ?
- Sigur, în fiecare zi.
- Şi ce vorbeaţi ?
Nişte snobi ar fi bolborosit ceva despre viziune regizorală şi originalitatea scenariului. Dar ăştia, nu. Oameni dintr-o bucată. Băieţi de băieţi.
- Ne duceam la el şi îi ziceam : "Dă-ne, bă, Johnny, şi nouă o ţigare ! "
- Şi Johnny ce spunea ?
- Păi, ce să spună ? " Ai, bă, că vă dau ! " Şi se căuta prin buzunare.