Feriţi-vă de sociopaţi !

Pe un blog interesant (     http://46xxbrain.wordpress.com/2010/01/16/10-motive-ca-sa-devii-sociopat/ ) găsesc zece trăsături ale sociopatului :
1. Sociopaţii prezintă volubilitate şi un şarm superficial.
2. Sociopaţii au comportament manipulator.
3. Ei nu recunosc drepturile altora.
4. Aceste persoane îşi pot domina şi umili victimele, tratîndu-le ca pe un instrument.
5. Nu au nicio problemă în a spune minciuni sfruntate şi pot crea poveşti  despre puterile şi abilităţile lor,  fiind extrem de convingători şi  capabili să treacă teste cu detectorul de minciuni.
6. Lipsa de remuşcare, ruşine sau vină.
7. Incapacitatea de a iubi.
8. Stil de viaţă parazitar.
9. Numai rareori sunt certaţi cu legea deoarece creează situaţii în care comportamentul lor tiranic va fi tolerat, iertat, sau admirat.
10. Sunt greu de recunoscut.
Ei, ce ziceţi, recunoaşteţi personajele ?
Cine n-a avut de-a face, în viaţă, cu două-trei exemplare din specimenele descrise mai sus ?
Sociopaţii formează o întreagă clasă socială. Huzurind în posturi de conducere înainte de 1989, ei au sărit în barca venită din sens invers şi au devenit parlamentari şi oameni de afaceri, construind sistemul capitalist cel mai original din lume.
Cu un sociopat nu poţi avea relaţii normale.  E acelaşi lucru dacă te împrieteneşti ori intri în conflict cu el. Chiar dacă îi eşti colaborator apropiat, mai devreme devreme sau mai târziu treaba se va împuţi. Se va lua de tine, fiindcă este mărginit şi intolerant, cerând tuturor să se comporte după modelul său şi să aibă aceleaşi convingeri. Se dă mereu pe sine ca exemplu pozitiv, blamându-i pe ceilalţi. O tâmpenie făcută de el e motiv de laudă, un lucru firesc săvârşit de cunoscuţii săi devine pricina celei mai severe judecăţi. Sociopatul ocupă, de cele mai multe ori, un post de conducere şi îşi face zilnic damblaua, bătându-şi joc de cei care nu-l cadorisesc cu atenţii, bani sau partide de sex. Îşi urmăreşte colegii, vecinii de scară şi prietenii, răspândind pe seama lor cele mai murdare zvonuri. În ipostazele cele mai periculoase, sociopatul nu tolerează ca în prezenţa sa să se spună lucruri frumoase despre altcineva şi îi persecută sistematic pe colegii pe care îi bănuieşte că nu sunt proşti. Cea mai potrivită atitudine faţă de un sociopat este să-l eviţi cât poţi.  Adică să n-ai de-a face cu el. Dacă întâmpini dificultăţi, e recomandabil să-ţi scoţi permis de port-armă. În timp ce în Occident bolnavul este tratat de medici competenţi, în România acesta este pus în fruntea unor instituţii ale statului ! Este o evidenţă că, la noi, un comportament social aberant este o garanţie a succesului..
Gigi Becali nu este un sociopat tipic, ca să zic aşa, pentru că are momente în care îşi manifestă regretul pentru gafele făcute şi ştie - cât este el de grobian ! - să-şi ceară scuze. Dar s-a obişnuit ca toată lumea să se alinieze după cum se trezeşte el dimineaţa. Şi nu-l încurajează în acest sens reporterii care se uită toată ziua în gura lui mai ceva decât la moaştele Sfântului Francisc ?
Becali a avut  şansa să colaboreze cu un partid mai mare şi mai puternic decât al său. Încântat, a acceptat, dar a spus pe toate televiziunile, chiar după ce a ieşit de la prima rundă de convorbiri, ceea ce trebuia să rămână în veci secret. Sociopatul este şi lăudăros, aşa cum face paradă şi de dreapta lui credinţă. Iar dacă nu este prea şcolit ( şi în nouzeci şi nouă la sută dintre cazuri nu este ! ), nu-i suportă pe cărturari, care sunt, nu-i aşa, nişte neisprăviţi, total nepotriviţi pentru activităţile de partid. Becali nu-i înghite pe Theodor Paleologu şi pe Cristian Preda, care n-au altă vină decât că sunt oameni fini, citiţi şi gândesc cu propriul cap. Politica va fi făcută numai de inculţi, de bădărani şi de indivizi pasibili de urmărire penală. Cum să lupte împăratul ciobanilor alături de nişte profesori universitari care au scris o grămadă de cărţi ? Nu-i cad gradele de pe umăă ? Şi, pe urmă, porcăriile mâzgălite de tocilarii ăia pot fi numite cărţi ?
Ideea potrivit căreia intelectualii nu au ce să caute în politică este adânc înfiptă în mintea celor care conduc destinele acestei ţări. Clasa politică suferă de sociopatie - Uite că este o boală ! Şi eu care credeam că e doar prostie ! -  şi exlude din start colaborarea cu specialiştii din diferite domenii. De aceea am ajuns aici. Iar dacă lucrurile vor merge în continuare aşa, oamenii normali din scumpa noastră ţărişoară vor face figuri de nebuni şi vor fi închişi la balamuc.
Ca să scăpăm de acţiunea concertată a demenţilor periculoşi, n-ar fi mai bine să deschidem larg porţile spitalelor de psihiatrie şi să-i lăsăm pe parlamentarii români de azi, indiferent de apartenenţa lor politică, să intre şi să se trateze  ?  Dacă mai avem suficiente cămăşi de forţă şi destui psihiatri !
 
P.S. Sociopatia este denumită în toate dicţionarele ca fiiind  o "tulburare de comportament, având drept cauză deficienţele educaţiei într-un mediu social nefavorabil."
În concluzie, necazul ne vine tot din lipsa celor şapte ani de acasă, ca şi din absenţa celor şapte sute de ani de cultură. O bună educaţie şi o cultură respectată ar face bine sănătăţii noastre mintale!
     O precizare pentru cei care intră aici şi mă înjură din motive numai de ei ştiute : nu mă refer aici la bolnavii care îşi recunosc problemele şi le tratează, ci la cei care ocupă funcţii de răspundere şi îşi maschează handicapul, făcându-ne viaţa un iad.