duminică, 25 martie 2012

Mâna care fură sau despre cum au ajuns oamenii bipezi

S-ar părea că instinctul posesiei este fundamental pentru fiinţa omenească. S-au emis tot felul de teorii despre cum au trecut primitivii de la mersul în patru labe la cel biped. Recent, misterul a fost elucidat. Oamenii de ştiinţă ne-au explicat că pe măsură ce umanoizii s-au înmulţit, rezervele de hrană s-au împuţinat, iar lupta pentru supravieţuire a devenit foarte dură. Oamenii aveau nevoie de mâini cu care să transporte ceea ce îşi însuşeau.
Radu Aldulescu scrie undeva nişte lucruri extrem de interesante despre ce se poate face cu mâna : "Fiecare organ, fiecare articulaţie, fiecare celulă au memorie. Mîna are probabil o memorie specială, diferită de a altor parţi ale trupului – mîna care scrie, mîna care loveşte, mîngîie, pipăie, omoară, munceşte pămîntul etc... Mîna care se face pumn pentru a lovi, impulsionată de stări de spirit dintre cele mai diverse, ca să se apere, să cotropească, să domine, de foame, de disperare sau din pricina cine stie cărei boli mintale – sînt o sumedenie de romane aici... Am făcut destule munci fizice grele la viaţa mea, inclusiv sporturi precum boxul, canotajul, halterele, atletismul, dar nici una dintre aceste îndeletniciri nu cere atîta efort fizic, psihic, emoţional ca scrierea unui roman. Mîna care scrie un roman bun – nu mai zic foarte bun sau o capodoperă – munceşte mai mult decit mîinile care fac alte lucruri.”
Nu sunt îngrijorat că omenirea se va epuiza fizic şi psihic prin scrierea unor capodopere, din moment ce foarte mulţi contemporani nu se obosesc nici măcar să deschidă o carte. Capabilă să creeze minunăţii, mâna noastră e folosită mai mult pentru a ilustra obsesia omului de a avea cât mai mult şi de a-şi anihila semenii . Loveşte, zdrobeşte, striveşte, rupe, sparge, incendiază, decapitează, apasă pe trăgaciul armei, taie, tranşează, împunge, zgârie, răsuceşte, sugrumă sau omoară în diferite chipuri. Dar cât de mult munceşte mâna care fură ?
Odată cu fuga peste hotare a deputatului Mihail Boldea, toată tărăşenia a devenit clară. Cum putea trece bietul om graniţa, în condiţii avantajoase, dacă ar fi mers de-a buşilea, fără să ţină nimic în membrele anterioare ?

P.S. Cineva îmi scrie următoarele :
"Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat."
O femeie trăieşte o dramă, iar familia îi este alături. Îi rog pe toţi cei care au posibilitatea de a o ajuta să facă un gest creştinesc şi să o contacteze.

9 comentarii:

Scorchfield spunea...

Mâna este cea care ne salvează, de fiecare dată, dar lucrul acesta se uită, chestia cu munca mi se pare vetustă; în schimb chestia cu mâna mi se pare hedonistă, cea care mângâie, care răsfață, cea care înlocuiește aproape orice. Și mai departe, luați mâna de pe erotic! :)

Ady spunea...

Buna ziua,

Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

dumitru_gabriela31@yahoo.com

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfield,
Mda, poţi spune că a fura este tot o plăcere. În domeniul la care faci referire, mâna...experimentată joacă un rol semnificativ, dar nu este factorul cel mai important. Ehe, mi-ai fi turtit căciula, dacă mi-ai fi sugerat ce făceau grecii cu mâinile. :)

Şerban Tomşa spunea...

Ady,
îmi pare foarte rău pentru mama ta. Este normal să fim alături de ea. ( Nu reuşesc să sccesez blogul pe care mi-l indici. ) Să vedem ce putem face. Până voi scrie articolul, voi posta, dacă eşti de acord, rugămintea ta ca P.S. la ultimul text de pe blogul meu. Ştiu, pe propria piele, ce înseamnă să fii bolnav şi să ai nevoie de bani. Să sperăm că veţi trece cu bine prin necazul ăsta.
Îi doresc mamei tale multă sănătate.

silvana spunea...

Off topic - În ultima vreme, de cîte ori vizitez site-ul tău, „siguranța statului” (în fața PC-ului), mă tot atenționează că sunt în pericol de inoculare cu „viruși”.

Şerban Tomşa spunea...

Silvana,
mi-au zis şi alţii chestia asta. Ce aş putea face pentru a elimina spectrul viruşilor ?

silvana spunea...

Mă tem că sunt ultima persoană care ar putea emite o sugestie în domeniu:)

Se pare, însă, că problema s-a rezolvat. Astăzi nu am fost sesizată de existența vreunui pericol.

Radu spunea...

Mana care fura si apoi o sterge in Kenia pentru un safari - draga Doamne - nu cred ca are mintea de a ajuta un om ajuns la ananghie precum mama lui Ady . Mana care a furat a adus sistemul asigurarilor de sanatate in halul in care este el acum : o gaura neagra din care s-au infruptat sacalii zilei . Mama lui Ady poate fi o victima sigura a acestui sistem morbid . Din pacate , dupa o viata de cotizant la acest sistem , am avut o experienta recenta , trista .

Şerban Tomşa spunea...

Radu,
ar trebui ca oamenii care au posibilităţi să îi ajute pe cei aflaţi în necaz. Sensul vieţii noastre este să întindem mâinile unii către alţii, pentru a ne sprijini. Aşa să ne ajute Dumnezeu !