sâmbătă, 31 august 2013

Geo Galetaru despre "Călugărul Negru"

"Călugărul Negru" sau dimensiunea onirică a realităţii
Impozant prin structură şi modern prin scriitura de o frapantă originalitate, romanul lui Şerban Tomşa mizează pe un subtil melanj între real şi fantastic, între existenţa frustă, adesea de o deconcertantă trivialitate, şi ficţiunea compensatorie. Călugărul Negru impune (şi) prin insolitul situaţiilor, prin stranietatea deliberată a palierelor narative, care creează un fascinant joc de oglinzi de o simbolistică aparte. Nu în ultimul rând, personajele care evoluează pe acest portativ epic îşi revendică substanţa şi traiectoria de la acelaşi apetit pentru dominanta onirică a existenţei. Cititorul este confruntat cu o pluralitate de planuri, care se întretaie într-o ciudată reţea de simboluri, amorsând sensuri obscure, dar care converg în direcţia disimulării faptului brut şi potenţează un esoterism al situaţiilor, de cea mai bună calitate. Registrul ideatic al romanului beneficiază de suportul unei scriituri moderne şi dense, prin dozajul savant de inefabil inclus în arhitectura textului. Parcurgând paginile cărţii, încerci senzaţia că realitatea ţi se relevă, după tatonări succesive, în "tranşe" infinite, filtrată printr-un sistem de oglinzi paralele, care-i adaugă reliefuri şi faţete inedite, în funcţie de unghiul din care este privită. Interferenţa realului cu visul, a concretului cu impalpabilul, a certitudinii ferme cu straniul, configurează un fel de mistică a bizareriei impenetrabile, aceasta fiind, după părerea noastră, coordonata cea mai pregnantă a demersului epic al autorului. Căci, dincolo de asperitatea perceptibilă a faptului real, se face simţită mai peste tot proiecţia unei semnificaţii esoterice, care conferă evenimentelor o altă dimensiune şi, totodată, o altă cheie de interpretare. Asimilarea preeminenţei onirice, trasarea liantului între registrul strict evenimenţial şi zona unei simbolistici reverberante se insinuează sistematic în perimetrul realităţii şi-i redimensionează contururile.
Prin Călugărul 
"Negru, Şerban Tomşa face proba unei excepţionale vocaţii epice, ceea ce-i asigură (alături de alţi congeneri, ca Radu Aldulescu sau Nicolae Stan) o poziţie privilegiată în galeria prozatorilor români ai acestui moment.

P.S. Mulţumesc, domnule Geo Galetaru !
Dl Stan V. Cristea îmi semnalează o excepţională cronică a lui Lucian Hodoboc la Gheţarul, în revista Mozaicul .

3 comentarii:

stefan s. spunea...

Inca un motiv de bucurie.
Felicitari!

stefan s. spunea...

Inca un motiv de bucurie.
Felicitari!

Şerban Tomşa spunea...

Ştefan S.,
şi un motiv de laudă ! :)
Vă mulţumesc mult. Tocmai mi-a scris Dan Miron, publicat recent de Polirom, şi mi-a zis că recenzia dlui Geo Galetaru i-a plăcut cel mai mult dintre toate cronicile de până acum. Dan Miron mi-a citit romanul.