Bloguri şi comentarii

Este greu de evaluat câte bloguri există. Ele au devenit un fenomen cultural şi sunt de mai multe feluri, în funcţie de poziţia socio-culturală ocupată de posesor şi de tematica abordată. Comentatorii variază şi ei, condiţionaţi de aceleaşi repere. Ar fi interesant să punctăm câteva aspecte legate de tipurile de comentarii.
1. Bloguri fără comentarii. Citesc blogul unuia dintre cei mai importanţi critici literari de azi. Srălucitele sale studii sale literare, de un profesionalism desăvârşit, descurajează pe cei care ar dori să-şi spună părerea. Asta în cazul, puţin probabil, în care ei au citit cărţile cu pricina. Specializarea excesivă şi un nivel intelectual foarte înalt îi ţin departe pe oameni.Personalitatea criticului şi subiectele abordate îi intimidează pe comentatori. În ceea ce mă priveşte, nu scriu nimic acolo fiindcă, fiind scriitor, orice părere s-ar interpreta. Dacă aş posta ceva "de bine", cum îmi stă în obicei, s-ar zice că îl linguşesc. Dacă l-aş contrazice, aş intra în altele... Observ că nici nici despre blogurile care conţin exclusiv poeme sau proză de foarte bună calitate nu se înghesuie internauţii să-şi exprime opiniile.
2. Bloguri comentate, în care "proprietarul" intră în dialog cu cei care fac diferite observaţii, mulţumeşte pentru aprecieri şi polemizează cu cititorii într-un mod care probează o adevărată civilizaţie a dialogului.
3. Bloguri comentate cu frenezie, unde întâlneşti persoane ieşite din comun, oameni admirabili, cu vocaţii în diferite direcţii. Mă gândesc la "Codul lui Oreste", unde dl. Teodorescu are o atitudine corespunzătoare, iar cititorii formează un fel de parlament în care fiecare intră în dialog cu fiecare. Pentru oricine este un câştig să intre în această "casă".
4. Bloguri comentate de sute de inşi, unde cei care îşi postează producţiile, narcisişti, nu se obosesc să răspundă comentatorilor, nu mulţumesc pentru laude şi-i consideră pe toţi drept doar un public dator să aplaude. "Gazdele" sunt tineri inteligenţi şi talentaţi, cu fumuri de vedetă, foarte cunoscuţi în mass-media şi care ştiu, printre altele, să scrie. Uneori frumos, dar fără toate virgulele de rigoare. ( Acesta nici nu este un păcat ! ) Căzuţi într-o admiraţie patologică faţă de ei înşişi, sar ca arşi numai dacă vreun individ mai sincer îi calcă pe coadă rău de tot. Consider că, în aceste cazuri, nici nu merită să-ţi răceşti ...tastatura, ca să-ţi dai cu părerea.
Desigur, blogurile s-ar putea clasifica şi după alte criterii : literar-artistice, ştiinţifice, jurnalistice, ezoterice, etc. Pe mine m-a interesat, în aceste rânduri, raportul autor-comentator.