eşti ultima corabie spre paradis
m-a prins amurgul prin nisipuri mişcătoare
m-agăţ de tine orb ca de un vis
surâsul tău - sigiliu care moare
pe mâinile-mi rănite de zăpezi
mai pun puţină sare de agată
chiar de te strig tu nu mă vezi
acum întotdeauna niciodată
tu eşti departe coborând spre nord
pe ceruri albe fâlfâie un corb
rămân în urmă stins ca un vulcan
un galion ce nu opreşte-n niciun port
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu