"Limba noastră-i o comoară.."

Urmăresc în continuare înverşunatele dezbateri pe tema reformei în învăţământ şi sunt din ce în ce mai surprins de năucitoarele greşeli de limbă pe care le fac invitaţii unor emisiuni tv. Nu-mi place să fac pe deşteptul şi nici nu-mi surâde ideea de a-i corecta pe alţii, dar e supărător să constaţi că niciun politician - cu excepţia notabilă a lui Adrian Păunescu care este, în primul rând, un important poet - nu foloseşte prepoziţia "pe" înaintea pronumelui relativ "care", când acesta îndeplineşte funcţia sintactică de complement direct. Aud enunţuri de tipul : "Dvs. nu cunoaşteţi legile care le-aţi votat..."Corect este : "Dvs. nu cunoaşteţi legile pe care le-aţi votat..." Înainte de 1989 am cunoscut un inspector de limba şi literatura română, dintr-un judeţ învecinat, care vorbea aşa şi care mi-a explicat, după ce am făcut prostia de a-l corecta, că "pe"-ul buclucaş este facultativ ! Aceeaşi persoană rostea "scriţi" şi "plănşi", în loc de "scrieţi" şi "planşe". Consider că nu este o crimă când cineva face, întâmplător, o eroare de pronunţare a unui cuvânt. Când toată lumea greşeşte, incorectitudinea devine normă gramaticală. Se cunoaşte situaţia substantivului plocon a cărui formă corectă a fost cândva poclon. Acordul logic îşi are, de asemenea, originea în greşelile repetate făcute, la un moment dat, de majoritatea vorbitorilor. Marilor scriitori li se tolerează chiar foarte multe abateri : să vedeţi dezacorduri şi anacoluturi în textele lui Creangă şi Marin Preda ! Chiar am la îndemână exemplele, dar nu vreau să lungesc discuţia.
Contextul social face însă ca unele imperfecţiuni de exprimare să devină foarte grave. Pe vremea când simpaticul Mircea Badea dădea examen de admitere la liceu, unul dintre subiecte suna aşa : " Alcătuiţi patru propoziţii în care pronumele relativ care să aibă funcţii sintactice diferite." Pentru cine cunoaşte o brumă de gramatică este evident că pronumele relativ care nu apare decât în frază, iar cel care a elaborat subiectele îl confundase cu pronumele interogativ...care . În altă împrejurare s-a dat un barem de corectare greşit. O subordonată circumstanţială consecutivă a fost luată drept circumstanţială de scop. Unii profesori, ceva mai instruiţi, au luat-o indirectă, fiindcă aşa o văzuseră ei într-o culegere străveche de exerciţii... Au fost elevi care au pierdut o jumătate de punct, deoarece erau mai bine pregătiţi decât membrii comisiei de evaluare şi rezolvaseră fraza corect !
Plecasem însă de la discursurile politicienilor. Am rămas însă consternat să-l aud, în urmă cu câteva minute, pe un distins lider sindical care, după ce îl admonestase pe un senator că a venit la emisiune complet nepregătit, a spus "Noi... ne-am adus aportul..." şi "În ceea ce privesc legile..." Mi-am dat seama că nu este prima dată când îl aud făcând asemenea ghiduşii lingvistice. "Aport" vine din franţuzescul "apport", fiind în strânsă legătură cu verbul "apporter", care înseamnă "a aduce". Cu alte cuvinte, "a-şi aduce aportul" s-ar traduce prin "a-şi aduce adusul", un pleonasm grosolan. Corect ar fi "a-şi aduce contribuţia" sau, şi mai bine, utilizarea verbului "a contribui". "În ceea ce priveşte" este o locuţiune prepoziţională care introduce un complement circumstaţial de relaţie şi nu variază în funcţie de numărul părţii de vorbire prin care este exprimat complementul respectiv. În concluzie, corect este "În ceea ce priveşte legile..."
Cu o lună înainte de a muri, la 17 iulie 1917, când avea numai 29 de ani, Alexei Mateevici a scris poezia "Limba noastră", cea mai frumoasă odă închinată graiului românesc. Prima strofă sună aşa :
"Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată..."
Din păcate, acum limba română este folosită ca o latrină, tot... "înfundată", de către miniştri, parlamentari şi tot felul de "lideri"...