duminică, 18 octombrie 2009

Castele

Succesorul deschise caietul în care îşi făcea însemnările zilnice şi scrise :
"Dacă aş avea bani mulţi, probabil că mi-aş dori un castel.
Castelele româneşti sunt făcute să te ascunzi de ceva sau de cineva : de frig, de prieteni sau de duşmani.
Castele britanice sunt prea friguroase şi rustice. În plus, sunt bântuite de stafii. Nu cred că merită să stai beat toată viaţa...
Castelele franţuzeşti sunt prea strălucitoare, prea luxoase, prea opulente... De altminteri tot ce este locuinţă franţuzească e prea lucioasă, prea încărcată, excesiv mobilată... Palatele sunt de-a dreptul orbitoare. Poate de aceea revoluţionarii care au dărâmat Bastilia s-au îmbolnăvit de paranoia şi au inventat ghilotina cu care s-au jucat pe gâturile nobililor bogaţi...
În pereţii castelelor din Italia a îmbătrânit timpul şi, privindu-le, te apucă somnul.
Castelele germane par nişte abatoare de suflete. Sunt învăluite în clarobscurul depresiei. De aceea Ludovic de Bavaria a construit altele, somptuoase, rod al unei imaginaţii fabuloase. Intenţia regelui era de a-şi construi un spaţiu protector, de natură estetică. Se potrivea, la gusturi, cu Wagner.
Castelele greceşti ? Poate. Ziua te poţi lungi pe ziduri, în bătaia soarelui. Dar noaptea ? Mi-ar surâde însă un palat pe malul mării...
Hotărât lucru, castelele nu mai sunt de locuit... Au rămas doar nişte simboluri ale vanităţii omeneşti. Oare trufia poate fi şi ea frumoasă şi plină de măreţie ? Anticii ştiau şi puteau să trăiescă mai comod în palatele lor. Medievalii au avut nevoie de fortificaţii şi s-au retras în spatele unor ziduri groase şi reci. Cu construcţiile moderne, semănăm mai mult cu stăpânii de sclavi...
În ceea ce mă priveşte, mi-aş petrece sărbătorile de iarnă într-o casă de bârne construită în nordul Suediei sau al Norvegiei ori în Siberia. O izbă confortabilă, dotată cu bibliotecă şi net... Restul timpului mi l-aş pierde la proprietăţile mele din Spania, din sudul Franţei şi din nordul Africii. Mi-aş lua neapărat câte o casă şi în Montana, Bhutan şi Thailanda..."

16 comentarii:

pantacruel spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
pantacruel spunea...

:)
orice am face si am avea, ne trebuie musai o biblioteca si un net. la asta ma gandeam si eu in urma cu doar cateva zile.
mi-as dori o calatorie scurta in timp, un 30 de ani inapoi, dar nu in romania, pe vremea cand nu existau mobilele si netul. ce viata era nenica atunci... :)

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
m-am gândit şi eu dacă nu m-aş fi simţit mai bine în alte vremuri. Să fi fost, în Evul Mediu, un călugăr păcătos, pofticios, care se înfrupta cu poftă din roadele pământului, dar care să fi avut la dispoziţie biblioteca mănăstirii... În secolul trecut, mi-ar fi plăcut să trăiesc pe la 1900 sau prin anii '30 şi '60... Am fost mulţumit şi de perioada 1990- 1998... Acum sunt vremuri mizerabile... Căcăcioase rău, cum ar spune un fost profesor de-al meu...

pantacruel spunea...

vor urma vremuri pisacioase, iar apoi vremuri fructuoase. si in cele din urma batraneti intristacioase & uitacioase

Şerban Tomşa spunea...

Da, bine zis...

Şerban Tomşa spunea...

"un călugăr păcătos, pofticios, care se înfruptă cu lăcomie din..."

pantacruel spunea...

"un călugăr păcătos, pofticios, care se înfruptă cu calofilie din..."

pantacruel spunea...

era o alta varianta :)

Şerban Tomşa spunea...

"...din Petrarca, Marquez, Malcolm Lowry şi Ştefan Agopian..."

pantacruel spunea...

:) din toti si din niciunul!

Liviu Drugă spunea...

Mai puneti pe lista domniilor voastre cotloanele Deltei Dunarii, pe-acolo pe unde revolutiile nu lasa nici un semn. Asa cum va "miros", ati cam vrea sa aveti o camaruta fara pretentii, precum cea in care creeaza Paul Sârbu, scriitorul-profesor autoexliat in marginea padurii Letea.

Cristiana spunea...

Şi eu visez la o căsuţă sub munte, mică-mică, cu o cameră la parter şi una la mansardă... Dar în ziua de azi toate materialele sunt de o calitate aşa de slabă încât trebuie să repari în fiecare an câte ceva...
La vârsta mea, chiar dacă mi-o iubesc, trebuie să mă satur cu vise... şi cu realitatea unei garsoniere care să nu fie la parter şi nici pe colţ!! Ar fi o minune să am parte de aşa ceva, să nu mai sufăr de frig, să pot citi liniştită, să vorbesc cu voi şi să scriu...
...Indiferent dacă mai am dinţi în gură sau păr pe cap!!!!!!!

(Cât de repede spunem uneori "indiferent"!! până la o adică...)

Şerban Tomşa spunea...

Aţi intuit perfect ce doresc, domnule Liviu Drugă. O cămăruţă într-un luminiş de pădure. Nu ştiam nimic despre Paul Sârbu, dar îl invidiez amical pentru "luxul" de care se bucură... Să scrii, respirând aerul pădurii Letea, e un privilegiu...
Mă îndurerează, draga mea Cristiana, că lucrurile preţioase şi frumoase aparţin unor indivizi care le colecţionează, evaluându-le cantitativ, în timp ce mulţi oameni care ar şti să se bucure de ele nu posedă ceea ce-şi doresc... Dacă voi câştiga vreodată destui bani, îţi voi îndeplini toate dorinţele...

Liviu Drugă spunea...

Vedeti cam ce viata are in jur Paul Sârbu in nuvela lui de pe blogul meu, la eticheta ""Casa" - povestire de Paul Sârbu". Iar romanul lui, SAMKA, este, in ciuda greselilor de redactare, impresionant. E si el, ca prea multi altii, un talent nebagat in seama.



P.S. Sigur-sigur, domnul Liviu Drugă preferă pe mai simplul "Liviu" :)

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
vă mulţumesc pentru semnalare. Voi citi cu mare interes. Ar fi bine să ne vorbim la singular..

day-dreamer spunea...

Eu visez să am o încăpere cu patru pereţi. Şi-atât. Dar care să fie a mea. Oricum nu îmi doresc s-o locuiesc prea mult...