sâmbătă, 24 octombrie 2009

Despre prieteni

Ca să ai prieteni, nu trebuie să pui condiţii. Totul vine de la sine. E un fel de selecţie reciprocă. Mai îţi trebuie şi puţin noroc. Eu am avut din plin, căci m-am bucurat de tovărăşia unor oameni ieşiţi din comun...
Nu cred că e necesar ca doi inşi să aibă acelaşi tip de educaţie, aceiaşi profesori şi să fi citit aceleaşi cărţi, pentru a deveni foarte apropiaţi. Unii consideră că e suficient să se simtă bine în compania cuiva, ca să-l considere prieten.
În ceea ce mă priveşte, consider că doi inşi pot fi "fraţi" adevăraţi dacă au un cod cultural comun. Prietenul ideal ar avea, pentru mine, următorul profil :
1. Îi înţelege măcar pe Dostoievki, Cehov, Hemingway, Faulkner, Buzzati, Kafka, Céline, Henry Miller şi Charles Bukowski. În realitate, am legat amiciţii durabile cu oameni care nici nu au auzit de Dostoievski...
2. Are însuşirea de a admira tot ce este frumos în jurul său şi în sufletele celor cu care intră în contact. Sunt oameni care îşi apreciază semenii din variate motive. Îi laudă în gura mare pentru te miri ce şi face adevărate mituri din ei. Cam aşa sunt americanii. La noi găseşti mai rar indivizi care să aibă un cuvânt bun pentru concetăţenii lor. Românii caută nod în papură şi celor mai buni specialişti din variate domenii. Probabil că de aceea au şi noroc de conducători "eminenţi"...
3. Este tolerant.
4.Are simţul umorului. Să te ferească Dumnezeu de oamenii care nu ştiu de glumă.
Dacă cineva posedă aceste însuşiri, cred că îi sunt străine minciuna, răzbunarea şi invidia...
Nu este un secret că de acest model încerc şi eu să mă apropii. În mod cert, am însuşirea de a admira şi sunt foarte tolerant. Îmi plac oameni de cele mai variate soiuri. Cât despre scriitori... Mă omor după Radu Aldulescu şi Ştefan Agopian care sunt diametral opuşi şi care scriu cu totul altfel decât mine... Îmi plac şi Emil Brumaru, şi Mihai Ursachi... Şi Marin Preda, şi Nicolae Breban... Şi Fănuş Neagu, şi Ştefan Bănulescu... Şi Gelu Vlaşin, şi Marius Ianuş... Şi Claudiu Komartin, şi George Geacăr... Şi Bogdan Suceavă, şi Dan Lungu... Şi Daniel Pişcu, şi Mircea Cărtărescu... Şi Traian T. Coşovei, şi Stoian G. Bogdan... Şi Florin Lăzărescu, şi Răzvan Rădulescu... Şi Dan Stanca, şi Sorin Stoica... Şi Petru Cimpoeşu, şi Ioan T. Morar... Şi Tudor Cristea, şi Dumitru Ungureanu... Şi Simona Popescu, şi Florin Iaru... Şi Leonid Dimov, şi Nichita Stănescu...Şi Petre Stoica, şi Gellu Naum...Şi Irina Alexandra Cavescu, şi Igor Ursenko..Şi Dan Perşa, şi Florina Ilis... Şi Kocsis Francisko, şi Alexandru Muşina... Şi Ion Mureşan, şi Ioan Es. Pop... Desigur, nu în egală măsură.
Totuşi, cel mai mult îmi plac Dostoievski, Gogol, Cehov, Buzzati, Bulgakov, Hemingway, Duurrenmatt, Marquez, Borges, Lawson, Céline, Flaubert, Bulgakov, Dashiell Hammett şi Raymond Chandler...
De scris, scriu însă în stilul meu inconfundabil. Nu seamănă cu al vreunuia dintre cei admiraţi...
Pe lângă români şi romi, am avut mulţi prieteni maghiari şi sirieni. Printre ei, Kocsis Francisko - pe care nu l-am văzut niciodată! - şi Tompa Gabor. M-am confesat zile întrgi unui cubanez şi unui peruvian. ( Era un incaş autentic, din Anzi! ) Ei mi-au povestit multe. Ne căutam, ne împrumutam cu câţiva lei sau cu o ţigară... Numai întâmplarea a făcut să nu fiu foarte apropiat de ruşi şi sârbi. Cred că aş putea fi prieten cu oameni de orice naţionalitate sau rasă, fără niciun fel de prejudecăţi... Sincer, îmi pare rău că nu am avut şansa de a mă apropia de un rus ...

P.S. Conflictele din viaţa de zi cu zi survin în absenţa unui cod comun de comunicare. Dacă printr-o carte, unul înţelege o operă de artă, iar altul un sul de hârtie igienică, nu mai e nimic de făcut... Pentru un şef, cuvintele "manager" şi "subordonat" au altă rezonanţă decât pentru un subaltern...

14 comentarii:

xia spunea...

Sunt unul dintre oamenii mici,mici, mici...un prieten ca tine ma face invizibila...de-asta imi prind eu fluturele albastru in par...

Şerban Tomşa spunea...

Xia,
până la urmă, nu cred că există oameni mari şi oameni mici... Unii se poartă după un cod al omenescului, iar alţii se comportă măgăreşte... Fără nicio legătură cu simpaticul animal, nedreptăţit încă o dată...

xia spunea...

Gogol spunea ca "patimile omului sunt nenumarate ca nisipul marii; niciuna din ele nu seamana cu alta si toate, atat cele josnice, cat si cele frumoase, la inceput supuse omului, ajung mai tarziu sa-l stapaneasca. Fericit e acela care isi alege patima cea mai frumoasa dintre toate."
Cat adevar...

Şerban Tomşa spunea...

Pe Gogol îl citesc cu mare bucurie... Păcat că şi-a pus pe foc partea a doua a "Sufletelor moarte"...După moartea lui Puşkin, n-a mai fost în stare să scrie mai nimic. Între cei doi a fost o prietenie adevărată, în ciuda diferenţelor de cultură şi de mentalitate...

day-dreamer spunea...

Cuvântul "prieten" a devenit lipsit de semnificaţie de ceva vreme încoace. Îl atribuim cu prea mare uşurinţă oricărui "personaj" ce ajunge să calce pragul vieţii noastre.

Şerban Tomşa spunea...

Day-dreamer,
ai dreptate. Sunt "prietenii" de convenienţă, "prietenii" din interes,etc. Totuşi, nu ţi-a părut niciodată rău că nu ai avut răgazul să comunici mai îndeaproape cu o persoană de calitate ? În tinereţe, am trăit prieteniile la fel de intens ca şi poveştile de dragoste în care m-am implicat.
Articolul acesta se referă doar la posibilitatea de lega o prietenie... Cu alt prilej, i-am evocat pe unii dintre fabuloşii mei prieteni...

B.B. spunea...

Prieteniile sunt date de soarta. Norocul ne leaga mai mult decat orice aspecte comune.

Te contrazici. Pui conditii desi spui ca nu sunt binevenite in nici un fel de prietenie.

Şerban Tomşa spunea...

Back Bitch,
ai dreptate. Sunt cam confuz. Probabil că m-am gândit că atunci când suntem atraşi de cineva, nu avem în cap principiile enunţate ulterior. adevărul este că nu poţi fi prieten cu oricine. Să fie şi prietenia o formă de manifestare a egoismului nostru şi să căută numai oglinzile care ne întorc o imagine convenabilă ?

Şerban Tomşa spunea...

Nici nu mai ştiu dacă e suficient să fii solidar cu oamenii aflaţi în dificultate, pentru a avea şansa de a te procopsi cu un amic... Sau tocmai dimpotrivă ?

Anonim spunea...

cand eram copii prieteniile se legau usor si erau atat de sincere ... poate si pentru ca neavand inca o personalitate bine batuta in cui, ne adaptam mai usor... totul era natural, fara a fi nevoie de compromisuri. Cu cat inaintam in varsta, cu atat mai greu este sa gasim prieteni buni. Si mi se pare minunat atunci cand ma intalnesc cu prietenii mei apropiati, desi a trecut mult timp, ni se pare ca au trecut cateva zile ;o)

Şerban Tomşa spunea...

Fanfan,
tocmai mă pregăteam să scriu că am bagatelizat problema, tratând-o superficial... În realitate, am abordat-o ca un copil. Când sunt epuizat mental, mă comport ca un pui de om...

Şerban Tomşa spunea...

Fanfan,
am vrut să postez un comment pe blogul tău, dar n-am reuşit...

B.B. spunea...

Eu cred ca poti fi prieten cu oricine, daca norocul e de partea acestei relatii. Am multi prieteni cu care nu impartasesc nimic altceva decat multe experiente traite impreuna, doar pentru ne-a impins vantul inspre aceleasi locuri.

Doar timpul poate consolida prieteniile. Si doar cele care au rezistat timpului, nu neaparat prin fiinta, cat prin esenta, doar acelea sunt prietenii adevarate.

Şerban Tomşa spunea...

Black Bitch,
simt şi eu că ai dreptate... Sunt prietenii care nu au nicio explicaţie. E o atracţie misterioasă - ca şi în dragoste -, când nu este vorba de afnităţi evidente sau ascunse... Da, timpul le validează pe toate.