Despre prieteni

Ca să ai prieteni, nu trebuie să pui condiţii. Totul vine de la sine. E un fel de selecţie reciprocă. Mai îţi trebuie şi puţin noroc. Eu am avut din plin, căci m-am bucurat de tovărăşia unor oameni ieşiţi din comun...
Nu cred că e necesar ca doi inşi să aibă acelaşi tip de educaţie, aceiaşi profesori şi să fi citit aceleaşi cărţi, pentru a deveni foarte apropiaţi. Unii consideră că e suficient să se simtă bine în compania cuiva, ca să-l considere prieten.
În ceea ce mă priveşte, consider că doi inşi pot fi "fraţi" adevăraţi dacă au un cod cultural comun. Prietenul ideal ar avea, pentru mine, următorul profil :
1. Îi înţelege măcar pe Dostoievki, Cehov, Hemingway, Faulkner, Buzzati, Kafka, Céline, Henry Miller şi Charles Bukowski. În realitate, am legat amiciţii durabile cu oameni care nici nu au auzit de Dostoievski...
2. Are însuşirea de a admira tot ce este frumos în jurul său şi în sufletele celor cu care intră în contact. Sunt oameni care îşi apreciază semenii din variate motive. Îi laudă în gura mare pentru te miri ce şi face adevărate mituri din ei. Cam aşa sunt americanii. La noi găseşti mai rar indivizi care să aibă un cuvânt bun pentru concetăţenii lor. Românii caută nod în papură şi celor mai buni specialişti din variate domenii. Probabil că de aceea au şi noroc de conducători "eminenţi"...
3. Este tolerant.
4.Are simţul umorului. Să te ferească Dumnezeu de oamenii care nu ştiu de glumă.
Dacă cineva posedă aceste însuşiri, cred că îi sunt străine minciuna, răzbunarea şi invidia...
Nu este un secret că de acest model încerc şi eu să mă apropii. În mod cert, am însuşirea de a admira şi sunt foarte tolerant. Îmi plac oameni de cele mai variate soiuri. Cât despre scriitori... Mă omor după Radu Aldulescu şi Ştefan Agopian care sunt diametral opuşi şi care scriu cu totul altfel decât mine... Îmi plac şi Emil Brumaru, şi Mihai Ursachi... Şi Marin Preda, şi Nicolae Breban... Şi Fănuş Neagu, şi Ştefan Bănulescu... Şi Gelu Vlaşin, şi Marius Ianuş... Şi Claudiu Komartin, şi George Geacăr... Şi Bogdan Suceavă, şi Dan Lungu... Şi Daniel Pişcu, şi Mircea Cărtărescu... Şi Traian T. Coşovei, şi Stoian G. Bogdan... Şi Florin Lăzărescu, şi Răzvan Rădulescu... Şi Dan Stanca, şi Sorin Stoica... Şi Petru Cimpoeşu, şi Ioan T. Morar... Şi Tudor Cristea, şi Dumitru Ungureanu... Şi Simona Popescu, şi Florin Iaru... Şi Leonid Dimov, şi Nichita Stănescu...Şi Petre Stoica, şi Gellu Naum...Şi Irina Alexandra Cavescu, şi Igor Ursenko..Şi Dan Perşa, şi Florina Ilis... Şi Kocsis Francisko, şi Alexandru Muşina... Şi Ion Mureşan, şi Ioan Es. Pop... Desigur, nu în egală măsură.
Totuşi, cel mai mult îmi plac Dostoievski, Gogol, Cehov, Buzzati, Bulgakov, Hemingway, Duurrenmatt, Marquez, Borges, Lawson, Céline, Flaubert, Bulgakov, Dashiell Hammett şi Raymond Chandler...
De scris, scriu însă în stilul meu inconfundabil. Nu seamănă cu al vreunuia dintre cei admiraţi...
Pe lângă români şi romi, am avut mulţi prieteni maghiari şi sirieni. Printre ei, Kocsis Francisko - pe care nu l-am văzut niciodată! - şi Tompa Gabor. M-am confesat zile întrgi unui cubanez şi unui peruvian. ( Era un incaş autentic, din Anzi! ) Ei mi-au povestit multe. Ne căutam, ne împrumutam cu câţiva lei sau cu o ţigară... Numai întâmplarea a făcut să nu fiu foarte apropiat de ruşi şi sârbi. Cred că aş putea fi prieten cu oameni de orice naţionalitate sau rasă, fără niciun fel de prejudecăţi... Sincer, îmi pare rău că nu am avut şansa de a mă apropia de un rus ...

P.S. Conflictele din viaţa de zi cu zi survin în absenţa unui cod comun de comunicare. Dacă printr-o carte, unul înţelege o operă de artă, iar altul un sul de hârtie igienică, nu mai e nimic de făcut... Pentru un şef, cuvintele "manager" şi "subordonat" au altă rezonanţă decât pentru un subaltern...