Sărbători, obiecte şi oameni. Bucuraţi-vă şi nu vă temeţi !

Un prieten m-a felicitat cu ocazia Paştelui şi mi-a spus că acum avem mai multe obiecte, dar suntem mai săraci pe dinăuntru. Mi-am amintit de fascinaţia pe care Învierea o exercita asupra mea. Dinspre cimitirul aflat în apropiere - unul dintre locurile mele de joacă preferate ! - veneau arome grele de tămâie şi adulmecam momentul când crinii şi liliecii aveau să dea în floare. Aveam mâncăruri simple care sfârâiau pe plită, aceleaşi dintotdeauna, dar care mi se păreau din an în an mai ispititoare... Într-un an, de Paşte, m-am apucat să citesc Fraţii Jderi de Sadoveanu, într-o ediţie de lux, tipărită pe hârtie scumpă şi legată în piele roşie. ..
S-ar părea că pe măsură ce oamenii sunt mai avuţi şi trăiesc în belşug, cu atât sunt mai goi spiritual. Pentru mulţi creştini, evenimentele legate de sărbătorile creştine au devenit nişte treburi mondene, nişte automatisme care n-au nicio atingere cu lumea lor interioară. Să vedeţi agresivitate şi limbariţă la babele care se duc la slujbă ! Pline de venin, cele mai multe nu ştiu decât să-şi discute prietenele la foc continuu şi să se îmbrâncească la greu cu copiii cu care se află într-un război necurmat... Nu voi uita niciodată expresia pe care o avea pe faţă liber-cugetătorul Ion Iliescu - faţă de care am, ca om, o oarecare simpatie - , când se închina plin de evlavie... Şi nici ipocrizia lui Emil Constantinescu - faţă de care n-am nici stimă, nici antipatie -, atunci când făcea pe smeritul... E bine că n-am mai asistat la scenele groteşti în care hoarde de pelerini - era să zic... sălbatici... - se băteau, ca la Mărăşeşti, pe apa sfinţită ! Trebuie să subliniem însă un lucru extraordinar : Patriarhul Daniel, o personalitate extrem de inteligentă, încearcă să explice marile sărbători creştine cu o anumită logică, pe înţelesul tinerilor şi al intelectualilor. În mod sigur, şeful bisericii noastre îi va aduce pe mulţi în lumina iubirii şi a iertării. Bucuraţi-vă şi nu vă temeţi, l-a citat el pe Iisus, explicând că toată Creaţia Divină va învia... Toată admiraţia mea pentru Preafericit !
Zilele acestea am fost urmărit de o scenă incredibilă pe care am văzut-o la televizor. Am râs în hohote şi nu mă pot opri nici acum. Aflat într-o ţară africană, în scopuri umanitare, fostul preşedinte al SUA, George W. Bush a dat mâna cu un localnic, apoi, simţindu-şi degetele unsuroase, s-a întors plin de elan şi ...s-a şters pe cămaşa însoţitorului său, un alt fost preşedinte, Bill Clinton... Am fost totdeauna sigur că Bush şi-a ratat cariera : scenele provocate de el fac parte dintr-o grandioasă epopee comică, mult superioară filmelor în care au jucat Chaplin sau Louis de Funès...


P.S. Bucuria Învierii este umbrită de tristeţea pe care mi-o provoacă imaginile date la ştiri. Din ce am văzut la televizor, majoritatea celor care "iau" Lumina Sfântă nu înţeleg nimic din credinţa în Dumnezeu. Se luptau pe Lumină, ca şi cum aceasta ar fi ceva care se poate termina într-un moment sau altul : un fel de ciorbă de burtă din care trebuia să apuce primii şi, dacă se poate, cât mai multă...