duminică, 4 aprilie 2010

Sărbători, obiecte şi oameni. Bucuraţi-vă şi nu vă temeţi !

Un prieten m-a felicitat cu ocazia Paştelui şi mi-a spus că acum avem mai multe obiecte, dar suntem mai săraci pe dinăuntru. Mi-am amintit de fascinaţia pe care Învierea o exercita asupra mea. Dinspre cimitirul aflat în apropiere - unul dintre locurile mele de joacă preferate ! - veneau arome grele de tămâie şi adulmecam momentul când crinii şi liliecii aveau să dea în floare. Aveam mâncăruri simple care sfârâiau pe plită, aceleaşi dintotdeauna, dar care mi se păreau din an în an mai ispititoare... Într-un an, de Paşte, m-am apucat să citesc Fraţii Jderi de Sadoveanu, într-o ediţie de lux, tipărită pe hârtie scumpă şi legată în piele roşie. ..
S-ar părea că pe măsură ce oamenii sunt mai avuţi şi trăiesc în belşug, cu atât sunt mai goi spiritual. Pentru mulţi creştini, evenimentele legate de sărbătorile creştine au devenit nişte treburi mondene, nişte automatisme care n-au nicio atingere cu lumea lor interioară. Să vedeţi agresivitate şi limbariţă la babele care se duc la slujbă ! Pline de venin, cele mai multe nu ştiu decât să-şi discute prietenele la foc continuu şi să se îmbrâncească la greu cu copiii cu care se află într-un război necurmat... Nu voi uita niciodată expresia pe care o avea pe faţă liber-cugetătorul Ion Iliescu - faţă de care am, ca om, o oarecare simpatie - , când se închina plin de evlavie... Şi nici ipocrizia lui Emil Constantinescu - faţă de care n-am nici stimă, nici antipatie -, atunci când făcea pe smeritul... E bine că n-am mai asistat la scenele groteşti în care hoarde de pelerini - era să zic... sălbatici... - se băteau, ca la Mărăşeşti, pe apa sfinţită ! Trebuie să subliniem însă un lucru extraordinar : Patriarhul Daniel, o personalitate extrem de inteligentă, încearcă să explice marile sărbători creştine cu o anumită logică, pe înţelesul tinerilor şi al intelectualilor. În mod sigur, şeful bisericii noastre îi va aduce pe mulţi în lumina iubirii şi a iertării. Bucuraţi-vă şi nu vă temeţi, l-a citat el pe Iisus, explicând că toată Creaţia Divină va învia... Toată admiraţia mea pentru Preafericit !
Zilele acestea am fost urmărit de o scenă incredibilă pe care am văzut-o la televizor. Am râs în hohote şi nu mă pot opri nici acum. Aflat într-o ţară africană, în scopuri umanitare, fostul preşedinte al SUA, George W. Bush a dat mâna cu un localnic, apoi, simţindu-şi degetele unsuroase, s-a întors plin de elan şi ...s-a şters pe cămaşa însoţitorului său, un alt fost preşedinte, Bill Clinton... Am fost totdeauna sigur că Bush şi-a ratat cariera : scenele provocate de el fac parte dintr-o grandioasă epopee comică, mult superioară filmelor în care au jucat Chaplin sau Louis de Funès...


P.S. Bucuria Învierii este umbrită de tristeţea pe care mi-o provoacă imaginile date la ştiri. Din ce am văzut la televizor, majoritatea celor care "iau" Lumina Sfântă nu înţeleg nimic din credinţa în Dumnezeu. Se luptau pe Lumină, ca şi cum aceasta ar fi ceva care se poate termina într-un moment sau altul : un fel de ciorbă de burtă din care trebuia să apuce primii şi, dacă se poate, cât mai multă...

12 comentarii:

Ryanna Pop spunea...

Serban,
Hristos a inviat!,
acum facand un rezumat a ceea ce ai scris...stii cum e?..parafrazand pe cineva,este cam in felul acesta"Isus purta o cruce de lemn,si avea o inima de aur...acum multi poarta cruci de aur,si au o inima de lemn"..trist dar adevarat!:)....

Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
Hristos a înviat ! Şi noi vom învia ! Îţi mulţumesc că exişti !

Ryanna Pop spunea...

asa-i Serban,speranta moare ultima..desigur vor "invia"oamenii ce merita,oamenii care fac ceva pentru alti oameni..si tu faci si ai facut..maiestria condeiului, puritatea gandului, frumusetea sufletului ,cartile ce vor ramane in urma ta si vor lumina generatii la nesfarsit…...esti un OM viu si vei reinvia mereu….sarbatori cu bucurii si liniste sufleteasca sa ai,cu drag,Ryana!

SOmeONE spunea...

Hristos a-nviat!
Dar noi nu putem sa ne comparam cu El, deci nu cred ca avem sansa ca, odata morti, sa fim resuscitati. De aceea trebuie sa avem mare grija sa ne mentinem sufletele in viata sau, cel putin sa nu le vindem ca multe dintre ilustrele tale exemple, Serban.
Tie si celor apropiati tie, va doresc o zi senina, vesnica! :)

SOmeONE spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
a fost o vreme când mă simţeam ca un vulcan stins... Problema e că de foarte multe ori relaţiile cu oamenii ni le compromit pe cele cu Dumnezeu. Încerc să nu le amestec... dacă nu cumva ele nu sunt legate între ele. Nu poţi trăi conflictual, pretinzând că eşti credincios...


Sorin,
eşti om extraordinar... Îţi mulţumesc pentru urări şi ţi le întorc înmiit ! Sunt mândru că eşti prietenul meu ! Îţi doresc să te bucuri, împreună cu cei dragi, de aceste zile pline de Lumină !

deceneu spunea...

Adevarat a inviat!De doua mileni umanitatea asteapta mintuirea.Doar flacara credintei mai palpie timida in sufletele noastre."Ferice cei umili ca ei vor stapini pamintul"SARBATORI LINISTITE DOMN PROFESOR. Toni

Şerban Tomşa spunea...

SĂRBĂTORI LINIŞTITE ŞI ŢIE, DRAGUL MEU TONI !

mmi spunea...

Să-ţi povestesc şi eu. Am mers duminică la A Doua Înviere, nu mai mersesem de mult la biserică şi îmi doream tare mult un moment de reculegere. Şi pentru că stau destul de aproape de Dealul Patriarhiei am zis ca este momentul să încerc. Am ajuns cu vreo 20 de minute înainte să înceapă slujba şi m-am aşezat cuminte lângă stâlpul din dreapta, cel lângă care mă aşez în orice biserică merg. (E locul meu de trăire interioară şi mă simt deconectată acolo.) Am nimerit, însă, întâmplător în mijlocul celor care se înghesuiau să stea pe primul rând atunci când trece Patriarhul. În mod evident, chiar înainte să apară, s-au găsit câţiva care s-au aşezat exact în faţa mea. Nu am suferit dar m-a surprins neplăcut lipsa de educaţie creştină a celor care cred că daca trişează ca să atingă veşmintele lui au mai mult noroc. Apoi, după ce slujba a început să curgă, au dat drumul şi la camere de luat vederi şi aparate foto. Să arate prietenilor că l-au văzut pe Preasfinţitul Daniel, probabil. Şi, evident, prea puţini au fost cei care îşi închiseseră telefoanele. Şi încă dintre doamnele evlavioase cu creştetul acoperit. În decursul unei ore, cât a durat slujba, s-au foit pe lângă mine zeci de oameni, prea puţini au stat liniştiţi să asculte cuvintele preoţilor, s-au înghesuit să sarute moaştele, să ajungă în faţă, să stea lângă odoare sau lângă cel care citea Evanghelia. Mulţi au uitat că în biserică se stă cu faţa la altar şi aproape că întorseseră spatele urmarindu-i buzele, nu cuvintele, celui care citea Evanghelia în limba română. Iar eu am reuşit să mă înfurii cum rareori mi s-a întâmplat. Mi-a părut rău şi încă trăiesc cu senzaţia că eu am greşit.

Şerban Tomşa spunea...

Mmi,
e foarte trist. Credinţa a devenit, printre altele, una dintre cele mai tari afaceri...

gabi c. spunea...

Hristos a inviat ! Sper ca Bush sa nu invie cu toata tragicomedia lui purulenta si plina de victime nevinovate. Adevaratii actori gen Chaplin sau Louis de Funes sunt nemuritori.
Sa auzim de bine.

Şerban Tomşa spunea...

Gabi,
ai dreptate. Distanţa este de la nişte artişti de geniu la un...îţi dai seama ce... Te mai aştept cu mult drag...