miercuri, 31 martie 2010

Inamicul public nr. 1. Un Candide oriental

Cu mulţi ani în urmă, intuind că voi scrie cărţi, un prieten sirian, doctorand în matematici, mi-a spus o poveste despre care pretindea că este adevărată şi care m-a pus pe gânduri.


Acţiunea se petrece într-un orăşel din Siria, prin anii '70 ai secolului trecut. Protagonistul este un funcţionar public, cu o oarecare stare materială. Are o singură soţie, foarte drăguţă, îşi vede conştiincios de munca lui zilnică, nu vrea să supere pe nimeni, evită conflictele, se poartă totdeauna corect cu cetăţenii, e cinstit şi, deşi îi sunt la îndemână mai multe femei, unele mai frumoase decât consoarta sa, nu o înşeală niciodată pe aceasta. Nu pălăvrăgeşte verzi şi uscate şi nu are opinii negative la adresa celor din jur. E tolerant, le iartă tuturor greşelile pe care le fac uneori faţă de el - un adevărat credincios ! -, nu ţine ranchiună şi e gata să ajute dezinteresat pe oricine.
De la o vreme, prietenii încep să roiască în jurul casei sale, nevasta, răsfăţată peste măsură, începe să-i pună coarne, mai întâi cu fereală, apoi în văzul lumii, cu cine se nimereşte. Prietenii se împrumută la el cu bani pe care nu-i mai returnează, îi folosesc maşina şi celelalte bunuri şi îi pângăresc patul conjugal. Dar X, să-l numim astfel, nu-şi iese din ale lui. Văzând că este vorbit de bine de oamenii săraci, şeful său prinde o ură crâncenă pe el şi încearcă, în orice împrejurare, să-l discrediteze. Îi cheamă pe rând în birou pe ceilalţi subordonaţi şi îl ponegreşte, inventând acţiuni şi vorbe reprobabile şi punându-le pe seama lui. Şeful său şi un acolit al acestuia deveniseră, cu trecerea anilor, artişti în a ţese intrigi, a cultiva minciuna şi manipularea ieftină, a aţâţa conflicte, a pune paie pe foc, a băga strâmbe, a colporta calomnii şi a depozita mizerii. Le lăsau să se împută bine şi le răspândeau în toate părţile : oameni-canal, oameni-hazna. Minţeau cu neruşinare, ascultau pe la uşi, turnau.
- Ce stai de vorbă cu X ? îl întreba şeful pe câte un subordonat.
- Păi... nu e voie ?
- Ba da, ba da, râdea şeful. Dar uite ce spunea despre tine...
Omul nostru îşi vedea însă de treabă, cu toate că pricepuse că viaţa lui eşuase. Mai cu seamă căuta să facă bine tuturor oamenilor necăjiţi.
Iată însă că destinul se îndură de el şi îi puse în mână o afacere grasă, de milioane de dolari şi nefericitul îşi înscenă o răpire şi dispăru fără urmă din peisaj.
Unul dintre poliţiştii care i-au anchetat dispariţia era, cum se întâmplă în mod obişnuit în Orient, unul dintre prietenii lui X. E drept, bine plătit... Iată ce i-a relatat acesta încornoratului :
- Ceea ce m-a surprins cel mai mult este că niciunul dintre prietenii tăi nu te suportă. Majoritatea au spus că bănuiau de multă vreme că eşti bandit, traficant de droguri şi de carne vie- de unde ai fi avut, altminteri, atâţia bani ? -, hoţ, sperjur şi un ins îngrozitor de egoist. Un tiran pe care îngerul de nevastă-ta l-a suportat, în lacrimi amare, atâţia ani... Nevestele prietenilor tăi au opinat că ai fi fost pedofil, întrucât n-au auzit-o pe niciuna că ar fi primit propuneri indecente din partea ta. În mod sigur, un criminal şi poate un obsedat sexual... Şeful te-a făcut terorist şi beţiv. Am stat cu el la un pahar şi, după ce a băut până la inconştienţă, a spus : "L-am mirosit de la bun început că nu e normal ! Era spion, nenorocitul. Şi mai se şi îmbăta... Ia uite aici ce am despre el... Munţi de dosare..." Cei cărora le-ai întins o mână de ajutor ori dădeau din umeri, ori spuneau că ai fost un tip lipsit de caracter, care s-a purtat incorect cu ei, din moment ce pe alţii i-ai ajutat cu sume mai mari... Doi tineri aiuriţi, dar care păreau, în mod paradoxal, mai cu picioarele pe pământ decât mulţi, mi-au comunicat că, după părerea lor, erai nebun de legat şi, în mod sigur, prostul proştilor, altfel n-ai fi suportat atâtea porcării... În sfârşit, cei pentru care n-ai mişcat un deget şi care formează o majoritate covârşitoare au mărturisit că, deşi n-au avut de-a face cu tine, au înţeles că erai un om bun, dar fără noroc...


Nici acum, după mai mult de un sfert de secol, nu-mi vine să cred în morala acestei poveşti.

21 de comentarii:

Liviu Drugă spunea...

Serban, eu sunt convins ca sunt multi oameni buni si fara noroc, mai multi decat ne putem imagina, desi, pe de alta parte, nu ma indoiesc ca omul este fundamental un animal care lupta pentru supravietuire in toate chipurile posibile.
Paradoxul este ca acesti oameni buni si ne-norociti raman si mor anonimi, caci este ultima lor grija sa iasa in fatza, iar sansa nu lucreaza in favoarea lor niciodata.

SOmeONE spunea...

Sunt de acord cu tine, Serban. Nici pe mine nu m-a convins presupusa parere a "majoritatii covarsitoare"... Restul pare veridic. :)))

joacainseara spunea...

ca niciodata nu trebuie sa pretinzi nici macar in sinea ta reciprocitate sau recunostinta de la cei carora le faci un bine este o lectie pe care am invatat-o de mult, din teorie. ca mai mereu cei pe care ii ajuti te lovesc in cele mai neasteptate si dezamagitoare moduri, este o lectie de genul lucrarilor practice pe care o traiesc si doare, predata de altfel la scara universala de o puzderie de profesori eminenti, fara optiunea insusirii ei doar pe calea literelor.

ForYou spunea...

Sigur e vorba de Sira anilor '70 domn profeso?Mai curind romania anului 2010.

andreiradu spunea...

Serban, Sarbatori fericite alaturi de cei dragi tie.

grosso modo spunea...

'Normalul' e in mod obligatoriu nebun intr-o lume nebuna...

Ramona spunea...

Astia n-au avut noroc: omul bun si pomul copt. :)
In concluzie, omul fundamental bun are putine optiuni. Poate ramane in continuare in peisaj un ciudat neinteles de ceilalti sau poate sa dispara...

Mugur Grosu spunea...

eu ştiam o variantă mai scurtă, dar neaoşă, de la o prietenă care, ce-i drept, lucra la firma unor sirieni: "cine te cunoaşte te vinde, cine nu te cunoaşte de cumpără!" :)

Mugur Grosu spunea...

* t, nu d. adică "te cumpără"

Dan Ioanitescu spunea...

Tie, magician al vorbelor si al sentimentelor alese iti urez lumina in suflet pentru toata viata!
Sarbatori fericite, draga Serban!

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
da, uneori e foarte greu să ai relaţii normale cu anumiţi oameni...

Sorin,
ai dreptate, acolo cam scârţâie povestea...

Joacainseara,
e dureros, într-adevăr...Niciun gest de bunăvoinţă nu rămâne nerăsplătit... Cel mai adesea cu o bâtă în cap...

ForYou,
:)

Andrei,
Sărbători fericite şi ţie, dragul meu, alături de cei la care ţii !

Grosso Modo,
să ştii că am răsuflat uşurat când am auzit că vreo câteva persoane mă consideră nebun...

Ramona,
dacă ai oarecari calităţi, trebuie să mergi pe sârmă, pentru a nu-i deranja pe unii...

Mugur,
bun venit pe blogul meu ! Am avut cu adevărat nişte prieteni sirieni şi eram tot timpul surprins de inteligenţa şi umorul lor... Făceau nişte bancuri grozave...

Dan,
Ţie, aristocrat pursânge, îţi urez şi eu, la rândul meu, să ai parte de multă lumină ! Sărbători fericite, dragul meu !

alessia spunea...

Sărbători luminate, Şerban!

Gândurile tale să se aştearnă mereu molcom, măiastru rânduite între filele cărţilor ce vor prinde totdeauna viaţă din viaţa ta şi se vor împleti în arabescuri mereu fascinante cu atâtea alte minţi şi trăiri...

Şerban Tomşa spunea...

Alessia,
îţi mulţumesc pentru frumoasele urări şi ţi le întorc înmiit ! Să ai lumină în suflet şi să fii înconjurată de frumuseţe !

Nima spunea...

O LUMINA SA AI, O LUMINA SA FII !

HRISTOS A INVIAT !

Şerban Tomşa spunea...

NIMA,
ÎŢI MULŢUMESC CA ŢI-AI FĂCUT TIMP SĂ TE GÂNDEŞTI LA MINE ! LUMINA VINE DINSPRE TINE ! HRISTOS A ÎNVIAT !

happyendstory spunea...

Christos a Înviat şi Sărbători Fericite, dragă Şerban!
Să-ţi fie viaţa Luminată, scăldată de Sfânta Lui Iubire! Să fii sănătos,inspirat, iar drumul prin lume să-ţi fie presărat doar cu motive de bucurie.
Urări de bine adresate şi fiicei tale şi tuturor celor apropiaţi.

Cu drag,

Şerban Tomşa spunea...

Happyendstory,
Hristos a înviat şi Sărbători Fericite şi ţie !
Îţi mulţumesc pentru urări şi ţi le întorc înmiit !
Cu drag !

Emilia Poenaru Moldovan spunea...

Cristos a inviat!
Superba parabola! O vad dezvoltata intr-un roman al zilelor noastre!
Oameni buni si fara de noroc din lumea intreaga,uniti-va!

Şerban Tomşa spunea...

Emilia,
îţi mulţumesc şi îţi întorc înmiit urările. Te mai aştept.

gabi c. spunea...

O pilda extraordinara.O poveste presupun adevarata ca cele din biblie.Daca esti bun evident multi te considera prost si numai bun de calcat in picioare si stors.De altfel este proverbial: "Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti"adica vor sa iti ia totul..ca sacalii..eu am patit-o de multe ori.O sa revin cu, comentarii pe aceasta tema pentru ca imi place mult ce si cum scrieti.

Şerban Tomşa spunea...

Gabi,
cam aşa se întâmplă în viaţă... Din păcate, recunoştinţa ( românească, cel puţin ) nu există...