duminică, 10 octombrie 2010

M-am născut în ținutul... lalelelor

M-am născut pe 10 octombrie, 19...( în acte sunt trecut pe 12 octombrie ), într-o localitate învecinată cu cea în care trăiau părinții mei și în care îmi târăsc existența și eu. Acolo era maternitatea.
Comunitatea avea o moașă, un fotograf și un fel de spițer care scotea dinții și măselele stricate ale țăranilor.
Fotograful făcea poze tuturor oamenilor care locuiau pe o rază de 50 de km. Din cauza faptului că „pozarul ” avea un umăr sucit, toate amintirile noastre sunt trase ușor către dreapta și apărem, în ochii posterității, oblici cu solul...
Spițerul făcea și injecții. Te întreba :
- Unde te doare, mă ?
Și te înțepa direct acolo unde aveai dureri : în spate, în burtă, în mână sau în picior. Toată lumea se minuna de priceperea lui. Avea o seringă făcută din metal și sticlă, prevăzută cu un singur ac pe care el îl ținea înfipt, cu mare fudulie, ca pe o decorație, chiar la reverul hainei pe care o purta mereu, indiferent de anotimp. Era un ac mare și gros care uneori se tocea și atunci vraciul trecea pe la un localnic, care avea polizor, și își ascuțea instrumentul...
De mulți ani, am denumit localitatea respectivă, împreună cu profesorul de sport, „ținutul lalelelor”. De ce ?
Într-o zi, omul de serviciu de la școală, un veteran de război atins de Parkinson, nea Ivan, stătea de vorbă cu un alt bătrân, în fața porții aceluia. La un moment dat, tovarășul de dialog al lui nea Ivan s-a oprit din flecăreală și a adulmecat, încântat, aerul.
- Bă, Ivane, a zis el, de unde vine, bă, mirosul ăsta de lalele ?
- Pă dracu miros de lalele, a mormăit veteranul. Vidanjează unii closetul școlii...

18 comentarii:

pantacruel spunea...

si cine iti era mai drag, gerard philipe sau alain delon? :)

Ryanna Pop spunea...

:))))..aoleu,ce mi-ai făcut Şerban,cu astă postare!...eu care iubesc lalele (fiind născută chiar în luna lor de plină frumuseţe)să aud că au miros de vidanje..mama-mia,ce am putut afla!....:)))))..în fine până la urmă deh,"câte bordeie,atâtea obicee"..asta e!...

karina spunea...

Happy birthday to you !!!

http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/search/label/Serban%20Tomsa

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
eram mort după Alexandre Dumas... :)

Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
după cum vezi, înțelepciunea bătrâneții nu face deosebirea între lalele și alte alea... :) ( Mă gândeam cum o fi mirosit la moșul ăla în casă, dacă duhoarea aia îi părea parfum... ) Să dea Dumnezeu să nu îmbătrânim niciodată....:)

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
îți mulțumesc... Ești o dulce...
Mă îndatorezi mereu... :)

Unknown spunea...

La multi ani,Maestre Tomsa!La cat mai multi ani!
Am venit cu sampania dar am pus-o la rece pe blogul Karinei, pentru domnia ta!
Aseara castigam daca mergeai la pariul cu Romania:)

adrian spunea...

De ziua de nastere, boierii ii fac lui boier Serban Tomsa o surpriza, asezandu-i in fata ferestrei trei turci trasi in teapa. Dimineata, boierul Tomsa se trezeste, priveste cu placere darurile boierilor, dar observa ca unul dintre turci bolboroseste ceva. Se apropie si asculta ce ii sopteste acesta: - La multi ani!

Alexandru Misu spunea...

La Multi Ani! Multa sanatate si la fel de multa inspiratie! Alexandru Misu

Şerban Tomşa spunea...

Domnule doctor,
mulțumesc pentru urări...
Era un lucru sigur că pierdem. Am crezut că pariul are ca obiect faptul că mă uit sau nu la meci... Și am tras nițel cu ochiul... Așa că aș fi pierdut... :)

Şerban Tomşa spunea...

Părinte,
mulțumesc pentru urări și pentru minunatul „cadou”...
Ehe, Tomșa ăla a dus o viață domnească, spre deosebire de mine... :) A sfârșit-o însă urât și n-aș vrea să mă gândesc că numele sunt predestinate... :)

Şerban Tomşa spunea...

Alexandru,
îți mulțumesc pentru urări... Sănătatea și inspirația sunt, într-adevăr, cele mai importante lucruri pentru mine... Te îmbrățișez și te mai aștept... :)

Nima spunea...

Si-nca odata , la lasat de seara ...
LA MULTI ANI !

Şerban Tomşa spunea...

Nima,
îți mulțumesc...
Aș vrea să trăiesc mult ca să-mi pot plăti datoriile față de tine și față de ceilalți prieteni ai noștri... :)

karina spunea...

Nichita Stănescu
Sunt un om viu

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.

Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
mişcările aproape perfecte ale cerului.
Şi-o rană întâmplătoare la mână
mă face să văd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, războaiele.

Dintr-o astfel de întâmplare
mi s-a tras marea înţelegere
pe care-o am pentru Ulise - şi
bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.

Cu greu mi-aş putea imagina
un pământ pustiu, rotindu-se
în jurul soarelui...
(Poate şi fiindcă există pe lume
astfel de versuri.)

Îmi place să râd, deşi
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
pe oceanul oval al fantaziei.

E un spectacol de neuitat acela
de-a şti,
de-a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ţi priveşti
o fotografie din copilărie!

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
minunat...
Îți mulțumesc încă o dată...
Sunt mult îndatorat...

karina spunea...

NU exista indatorare intre prieteni. Totul vine din suflet...fara recompense...Noi toti, te iubim...

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
și eu vă iubesc... :)