Borges este cel mai mare cititor care a existat vreodată. Este Cititorul absolut.
A citit tot ce s-a tipărit, în toate limbile de circulație. A parcurs toate bibliotecile din lume. Mai mult, a imaginat biblioteci infinite și le-a citit și pe acelea. Era normal ca EL să vadă Universul ca având aspectul unei Biblioteci. Era firesc ca EL să orbească.
Miracolul a fost că personajele și cărțile deschise de EL au înviat în mintea și în povestirile lui și au născut alte cărți și alte personaje. Alte biblioteci. Nenumărate și nesfârșite biblioteci pe care EL, cu ochii săi orbi, le vedea aievea. A făcut din opuri personaje și a înzestrat fiecare volum cu o poveste de adânci semnificații.
Borges a creat literatura virtuală înainte ca spațiul virtual să apară.
EL, Marele Bibliotecar al Universului, este un scriitor unic.
P.S. Umberto Eco, alt mare erudit, l-a „nedreptățit” pe Borges când l-a luat ca model pe argentinian pentru cunoscutul personaj din Numele trandafirului... Intoleranța criminală a lui Jorge de Burgos - care refuză oamenilor dreptul de a râde și ucide în numele convingerilor sale - nu îl caracterizează deloc pe Jorge Luis Borges.
Am avut revelația că acest autor, venit din țara care l-a dat și pe Maradona - în numele căruia s-a înființat un cult religios ! -, este cel mai inteligent dintre toți cei care și-au pus vreodată numele pe coperta unei cărți...
21 de comentarii:
nu e de blamat eco . el sufera de orbire metatextuala :)
Borges mi-a arătat drumul spre Swedenborg, spre Blake, spre ceea ce eu n-aş fi citit niciodată.
Nu sunt în măsură să reproşez ceva acestui titan al literaturii sud-americane, voi aminti mai târziu doar de un mare scandal în momentul când a fost mai mult ca sigur că va lua Nobel şi nu a fost aşa.
Umberto Eco este scriitorul, esteticianul, eseistul: colectiv; cohorte întregi de studenţi, de doctoranzi, de voluntari, strâng informaţii inefabile, pe care acesta le compune, le sintetizează, le discretizează în volume valoroase. Personalitatea autorului a dispărut de mult.
N-am idee dacă dacă Boreges este cel mai inteligent autor al unei cărţi. N-am idee nici dacă Eco a glumit cu rea-voinţă numindu-şi personajul criminal, fanatic, dar erudit şi orb, Jorge de Burgos. Michel Houellebecq face în "Harta şi teritorul" glume mult mai groase confraţilor. Se pare că unii dintre "împricinaţi" s-au amuzat copios, iar alţii au cam mârâit în barbă. Cert este că italianul e mult mai aplecat spre ludic decât marele argentinian, pasionat şi minunat orfevru de subtile filigrane ideatice - şi aici nu mă refer la Maradona...
În orice caz, îi admir şi îi respect pe amândoi în egală măsură. Cât despre personalitatea lui Eco cred că sunt multe de spus - cu sau fără revernţă, după voia fiecăruia - dar nu că aceasta ar fi dispărut. În fond, amândoi sunt nişte mari personalităţi ale culturii universale, dincolo de anectoditica sau legendele ce s-au ţesut sau se vor ţese pe seama lor.
Mărul,
da, Eco știe prea ,ulte și nu toate îi folosesc... :)
„multe”...
Scorchfield,
ca să fim drepți, Borges e cu mult peste foarte mulți scriitori recompensați ci Nobel... Poate că el e mai presus de premii și diplome de tot felul...
Am postat două păreri despre Borges, ale căror autori erau foarte îndreptăţiţi să o facă la acea vreme, mai mult, întregesc imaginea autorului în turnul de fildeş, pe care o avea acesta. Sigur că cecitatea a avut şi ea vina ei, ca şi cei care l-au ferit de realitatea din jurul său.
Marin Anton,
m-am referit la inteligența artistică... Atâtea idei expuse într-un mod extrem de concentrat...
Firește că Eco nu a folosit personajul cu răutate... Avea nevoie de un simbol ca să dea adâncime uneu cărți care rămâne, totuși, una oarecare...
În rest, toată stima și pentru Eco, chiar dacă în „Pendulul...” face exces de deșteptăciune... :)
în materie de premiul Nobel cel mai tare este Jean Paul Sartre :) !
De fapt, eseurile lui Camus - care odinioară mă înnebuneau, dar care acum mi se par oarecum gâunoase, cam ca piesele de teatru ale lui Camil Petrescu - sunt mai accesibile și mai seducătoare decât textele lui Sartre...
S-ar putea să mă înșel în privința lui Camus, dar teatrul lui Camil e așa cum am zis... :)
L-am citit şi îl citesc pe Camus, îl găsesc foarte profund, este şi din cauză că i-am călcat în Grecia pe urme, părerea îmi aparţine în privinţa profunzimii.
Sartre este puţin mai abrupt, mai eficace în privinţa existenţialismul şi a trăirii total umane.
În schimb, se poate trăi şi fără existenţialism, vremurile de azi o demonstrează.
Scorchfield,
am recitit Străinul și povestirile. Căderea e excepțională... Mi-e teamă să mă apuc de eseuriule lui Camus... Sartre are o filosofie indigestă, dar Greața Cuvintele și nuvelele sunt foarte expresive... E doar o impresie...
Poate că ar fi trebuit să li se decerneze Nobelul în același an... Într-un fel, au fost echivalenți. ( Părerea mea, favorabilă lui Sartre, este motivată de piesele de teatru scrise de cei doi. Dar e o treabă de gust. ). Mă întreb dacă Sartre ar mai fi declinat marea onoare ce i s-a făcut...
Scorchfield,
după c am reflectat mai bine, sunt în măsură să reformulez. Ceea ce am spus nu are legătură cu valoarea operei lui Camus, oricum, foarte mare. E tentativa mea, involuntară, de a respinge un tip de patos care îi este caracteristic lui Camus, dar pe care îl posedau și Octavian Paler și Ortega Y Gasset.
Și, la o adică, îl au și cele mai multe texte scrise de mine, fără să atingă frumusețea celor produse de corifeii menționați mai sus... :)
Am înţeles, nu este nici o problemă. Despărţirea lui Camus de Sartre, sau invers, nu contează cine cu cine din ce parte, s-a datorat politicii. Sartre a dus existenţialismul spre stânga politică, cu degetul chiar spre Moscova (chiar dacă exagerez), iar Camus încerca să-l umanizeze cât mai mult, erau vremuri roşii.
:)
Sartre a greșit-o urât cu Moscova. Poate și cu ridicarea în slăvi a lui Șolohov.
Voi reciti eseurile lui Camus. Când le-am citit prima dată mi-au plăcut mai mult decât orice... Voi reciti și Ciuma.
Străinul este o carte mare.
Sunt doar un cititor, unul caruia ii place deopotriva Jorge Luis Borges si Umberto Eco. Pentru mine amandoi sunt scriitori de exceptie. Imi place Cartea de Nisip in aceeasi masura in care imi place Numele Trandafirului. Borges spunea "Eu caut emoţia în cărţi. Pot, desigur, să mă interesez şi de comentarii, dar ceea ce caut înainte de toate, este emoţia." Iar cartile lui Umberto Eco au Emotie si Desteptaciune fara a face un exces din ultima… ☺. In ceea ce priveste inceputul P.S. dvs “Umberto Eco, alt mare erudit, nu l-a înțeles și l-a nedreptățit pe Borges când l-a luat ca model pe argentinian pentru cunoscutul personaj din Numele trandafirului...” cred ca va inselati si drept urmare va recomand a vizita http://www.themodernword.com/borges/borges_infl_eco.html.
Va doresc Un An Nou Fericit, Plin De Bucurii Si Realizari!!
Ramiana,
într-adevăr, numai că nu l-a înțeles pe Borges nu se poate spune despre Eco...:) Dar nu trebuie să luăm în tragic o afirmație făcută din vârful tastaturii, fără pic de răutate, mai ales că nu face parte dintr-un studiu critic... Îmi place și mie Numele trandafirului, dar am un defect : cititorul din mine e mereu sâcâit de scribul care simte nevoia să vadă mereu la ce altitudine valorică se situează fiecare text... Îl apreciez mult pe Eco. Are, printre multe altele, o calitate rară : umorul ideii...Și poate că exces de deșteptăciune fac amândoi ( Borges și Eco ), dar asta nu e o crimă... Ba dimpotrivă.: ) Sunt, fără îndoială, mult prea inteligenți în comparație cu alți autori...
Acel „doar un cititor” mă mâhnește : un cititor adevărat are, în absolut, valoarea autorilor care îi plac și pe care îi înțelege. Sunt mulți cititori care se pricep mai bine la literatură decât scriitori cu numeroase opuri. Aceștia din urmă rămân adesea prizonierii unei viziuni înguste asupra creației...
Te rog să nu te superi pentru afirmațiile mele. Teoreticienii literari și universitarii dau uneori la iveală opere de ficțiune de excepție. De pildă, Mihai Zamfir a scris câteva romane, iar Silviu Angelescu a publicat o adevărată capodoperă : Calpuzanii. Îți recomand cu căldură ultimul op, cu promisiunea că îți va plăcea la fel de mult ca și Numele trandafirului...
Mulțumesc pentru adresă. Niște articole interesante despre Borges găsești și pe blogul lui Scorchfield ( un prieten de mare talent, cu priză la idee ) : http://scorchfield.blogspot.com
ÎȚI DORESC ȘI EU UN AN NOU LUMINOS ȘI PLIN DE BUCURII !
Și te mai aștept, cu mult drag.
Mulţumesc Şerban!
Încerc doar să arăt că există şi altceva pe bloguri, nu bun sau rău, ci doarun punct de vedere.
:)
Scorchfield,
:)
Trimiteți un comentariu