Naratologie...

- Uite, bre, ți-am adus și o carte, să nu te plictisești aici, îi spune Georgică Butoi prietenului său Mielu Dură, care și-a rupt un picior și e internat în spital.
Georgică e profesor de biologie și visează, în secret, să ajungă scriitor. Mielu, fost pompier, acum pensionar, e un cititor pasionat căruia îi place să comenteze, cu Georgică,  romanele citite.
Imobilizat la pat și cu piciorul în ghips, Mielu se uită la coperta cărții aduse de Georgică și se ia cu mâinile de cap :
-  Iar mi-ai adus, bă,  porcării din alea, cu doctori care zboară prin saloane cu motocicletele și cu demenți care stau în cap pe acoperișurile clădirilor ?
- E o proză actuală, bre, așa se scrie acum...
- Fugi, bă, de-aici, ce, e obligatoriu să scrii așa ?
- Nu e obligatoriu, dar dacă vrei să fii original...
- Ce original, bă, Georgică ?  Să scrii prostii, ca să arăți că ești original ?
- Cam așa ceva.
- Bă,  dar ăia care scriau despre eroi și zei nu erau originali ?
- Ba da, dar a trecut timpul lor. Atunci naratorul privea personajele de jos în sus și le vedea calitățile.
- Păi, așa și trebuie, să arăți ce au oamenii mai frumos... Da să știi că mie îmi place mai mult termenul de „povestitor”. Auzi tu, „narator” și „narează”... Ce, bă, ăla povestește cu nările ?
- Nu, bre, n-are nicio legătură cu nările. Vine din latinescul narrator și franțuzescul narrateur.
- Bine, bine...  Eu înțeleg că, de fapt, e chiar autorul, dar ăsta, șmecher, a inventat chestia respectivă ca să scape de responsabilități...Și naratorul ăsta de ce nu mai privește de jos în sus ?
- Păi, a fost o vreme când naratorul a privit personajul de la egal la egal, iar acum se uită la el de sus în jos.
- Adică râde de el, nu ?
- Nu chiar...
- Și cine îi dă dreptul, bă, naratorului ăsta să se uite de sus la oameni și să-și bată joc de ei ? E mai deștept el decât toți ?
- Nu se pune, bre, problema așa...Nu-și bate joc de nimeni.  Asta e condiția literaturii ... E vremea ironiei...
- Ce condiție, bă ? Ce vreme, bă ?    Cum poți să ridiculizezi oamenii și să spui că asta e literatură ?
- Așa, bine... Literatura de azi promovează dreptul omului de a râde... Chiar de el însuși.
- Și așa vrei să scrii și  tu, bă ? De pildă, să râzi de mine, că mi-am rupt piciorul... Vai de mama noastră...
- Ai, bre, ce naiba, cum poți să gândești așa ? Vrei să-ți aduc altceva de citit ?
- Adu-mi ceva de Caragiale, că nu l-am recitit de mult.
- Păi, și Caragiale avea un narator care privea...
- Lasă, bă, cioacele, că nenea Iancu râdea numai de proști. În rest, ăla era om serios... Nu degeaba l-am învățat la școală.
Georgică se scarpină în cap și îi promite lui Mielu că îi va aduce o carte de Caragiale.