Paradisul viitorului și corectitudinea politică

O știre care m-a năucit este aceea că romanele lui Mark Twain vor fi „corectate” , la reeditare, prin scoaterea unor cuvinte precum „negru” și „sclav”. Știam, din clasele mici, că, dacă modifici un text literar, îl distrugi din punct de vedere artistic...
Nu-mi dau seama dacă America a rămas bastionul ipocriziei - Henry Miller a trebuit să plece de acolo ca să-și poată publica operele -, dar știu că trecutul reprezintă pentru mulți oameni o povară aproape insuportabilă. Văd că, pe piața literară, marii scriitori de peste ocean - de la Faulkner și Hemingway, până la Truman Capote,  J. D. Salinger, John Updike, Russell Banks, Thomas Pynchon, etc pierd teren în fața autorilor de tip comercial.
Înțeleg că va veni vremea când vor dispărea de la sine cuvinte ca „nedreptate”, „abuz”, „violență”, ”prostie”, „tâmpit”, „handicapat”, „hoț”, „curvar”, „bețiv” și toți ceilalți termeni cu conotație peiorativă.  Nici nu vor mai avea acoperire în realitatea viitorului... Vor fi utilizate numai elemente lexicale de tipul : „frumusețe”, „armonie”, „bunătate”, „harnic”, „excelent”,„ minunat”, „admirabil”... Sunt atât de naiv încât sunt convins că, mai devreme sau mai târziu, dacă nu ne vom autodistruge, vom trăi în paradisul proiectat de cei mai optimiști psihologi și sociologi. Un  paradis pentru multe mii de ani...
Dar e cazul să interzicem de pe acum folosirea unor „vorbe” ? Mai mult chiar, să le ștegem din cărțile unor genii literare ? Romanele și povestirile prozatorilor care fac parte din  „generația pierdută” - Faulkner, Steinbeck, Caldwell, Hemingway, Fitzgerald, Dos Passos, Thomas Wolfe - sunt pline de „negri”. Să le „îndreptăm” pe toate ? Și cum vom reuși să „îmbunătățim” „Coliba unchiului Tom” ?
Sau ființei umane trebuie, ca în basme, să i se pună tot timpul interdicții  ?
Între a șterge trecutul, cum doresc unii, și a-l reînvia cu bunele șe relele sale, cum intenționează alții, e necesar să găsim o soluție rezonabilă...

P.S. Lista mea de bloguri încă  nu este completă...