luni, 3 ianuarie 2011

Sărbători fără oameni de zăpadă

Este prima iarnă în care nu am mai făcut oameni de zăpadă.
Faptul mă îngrijorează : înseamnă că nu mai am timp pentru toate lucrurile frumoase care mă înconjoară.
Am citit cărțile trimise de prietenii mei și am revizuit, câte 6-7 ore zilnic, niște texte redactate în vară. Despre cărți voi mai vorbi în articolele mele viitoare.
Iernile anterioare erau pigmentate cu multe mâncăruri  și cu vin. Dar de anul acesta am renunțat definitiv la sucul de struguri.  În ultima vreme ajunsesem să beau, o dată la un an, în timpul sărbătorilor de iarnă. În rest, austeritate. Acum am decis să ignor pentru totdeauna faptul că anumite licori există pe rafturile magazinelor. Dar nu pentru că aș avea probleme de sănătate. Nu. O fac fiindcă, în anii care urmează, am foarte mult de lucru.
Să ne întoarcem la cărți, cu bucurie și cu mințile limpezi...
Afară a început să ningă.

15 comentarii:

Fanfan spunea...

inca nu e prea tarziu pt un om de zapada :) An Nou fericit!

pandhora spunea...

ninge si aici...doar ca Bucurestiul ramane putin timp frumos sub zapada...
mi-as fi dorit sa fi putut trai macar o vreme pe la inceputul anilor 1900 si sa ma fi plimbat cu sania trasa de cai la Sosea...
stiu....acum privind de departe in timp vremurile acelea par frumoase...si chiar erau... dar nu la fel de frumoase pentru toata lumea...
si acum? e altfel? cred ca nu...
doar ca atunci ritmul era altul si in mod sigur exista mai mult timp pentru a ne apropia de lucrurile frumoase care ne inconjoara...ne atrag sau doar ne trezesc amintiri...

karina spunea...

Trebuie sa iti faci un om de zapada. Sa-l vezi de pe geam cand scrii. Sa poata sta pasarelele pe matura lui. Sa-i pui fes rosu:)Iarna nu s-a terminat. Inca te mai poate inspira cu multe povestiri magice.

Maria Postu spunea...

Laudabila hotarare!Succes si inspiratie!Desi se spune ca multe carti geniale au fost scrise sub auspicile unor licori sau altfel de esente.Cat despre revizuire, parerea mea este ca da, acolo e nevoie de luciditate absoluta, a revizui e mai greu decta a scrie sub imboldul unei inspiratii venite de cine stie unde si desigur, pentru scurt timp.Am intalnit oameni care cata vreme erau sub influenta cat de mica a unei licori erau placuti, generrosi, amuzanti, iertatori, apoi redeveneau egoisti, inchisi in sine, rai chiar, invidiosi...Ii preferam in ptrima ipostaza pe care ei poate nu si-o mai aminteau.

Şerban Tomşa spunea...

Fanfan,
anul trecut am făcut oameni de zăpadă pentru fiecare dintre prietenii noștri. Voi face și acum unul pentru toți...

Şerban Tomşa spunea...

Pandhora,
și mie mi-ar fi plăcut să trăiesc acum o sută de ani... Chiar și acum treizeci de ani era un ritm acceptabil de viață... Nu mai știu cum mai e să te plimbi prin Cișmigiu... Noaptea probabil că nu e o alegere bună... :)

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
voi face un om de zăpadă, așa cum zici tu... Voi boteza păsările care vin la fereastră cu numele prietenilor... :)

Şerban Tomşa spunea...

Maria,
îți mulțumesc... Așa e, la revizuirea textelor, euforia dăunează...
Cunosc tipul uman despre care îmi vorbești. Îi iubesc pe cei care sunt mai buni la băutură, dar mi se pare monstruos ca, în condiții de luciditate, să fie egoiști și bădărani...

karina spunea...

Sa faci un om de zapada mai micut asa ca pentru mine. Sa pui un morcov portocaliu, nasturi si ochi din carbune. Sa nu uiti de fes si fular:)
Anul asta nu am reusit sa-mi fac omul meu de zapada:( Si aici ninge cu fulgi mari si pufosi. Zapada e mare dar gerul e cumplit...Eu am la fereastra, zilnic un gugustiuc.

pandhora spunea...

chiar este frumos Cismigiul noaptea...acoperit de zapada cum este acum :)
noaptea tarziu este populat doar de gardienii publici...sper :))

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
voi face un om de zăpadă mare, pentru tine... :)
Cred că guguștiucul tău e unul dintre cei doi pe care îi îngrijeam eu... :)

Şerban Tomşa spunea...

Pandhora,
m-aș plimba din nou prin Cișmigiu... Inima mea a rămas acolo...
Îmi aduc aminte că pe aleile acelea l-am văzut, prima și ultima oară, pe Geo Bogza....

xia spunea...

Serban, am facut si eu un om de zapada pentru tine!(cartea pe care i-am varat-o sub cot a furat-o cineva peste noapte :) - dar e semn bun, nu? sa furi cartea omului...e ceva!!!). Pun o poza la mine...

Şerban Tomşa spunea...

Xia,
ce frumos... Și mai ales ce interesant să-mi fure cineva cartea... Îți mulțumesc din suflet... Poate că vom face o dată și o dată un om de zăpadă împreună... Păcat că anii ăștia trec în goană nebună...

xia spunea...

Si eu ma tem ca timpul nu ne va fi de-ajuns...intr-o zi puffff...vom fi noi insine fulgi de nea...