vineri, 14 ianuarie 2011

Un pedagog de școală veche

- Începuseră, domnule, copiii să nu-și mai facă temele ! Auzi dumneata, să nu-și facă datoria zilnică ! Dar i-am pus cu botul pe labe !
Învățătorul e bătrân, a ieșit la pensie, dar predă pe un post pe care nu l-a solicitat nimeni.
- Ați reușit minunea asta ?
- Bineînțeles. Observasem de mai multă vreme că toți elevii sunt orgolioși și nu vor să fie puși în situații neplăcute... Nu le convenea când îi ridiculizam. Printre ei erau câțiva care scriau o dată la un an... Unul, chiar niciodată... N-avea nici caiet pentru teme... Ideea mi-a venit fulgerător când ipochimenul mi-a spus, pentru a o mia oară, că nu făcuse exercițiile... I-am ridicat în picioare pe toți elevii clasei, i-am pus să-l arate cu degetul pe leneș și să-l huiduie din toate puterile . Sala de clasă clocotea de glasurile copiilor :
- Huuuoooooooo ! Huuuoooooo! Huuuoooooo !
Peste câteva zile, am mai prins vreo trei și le-am făcut tot așa. Huiduiala aia, dragul meu, trece și prin cel mai gros șorici... Îi sensibilizează și pe cei mai mari nesimțiți... Acum pot spune că nu-mi mai intră în clasă elev cu tema neefectuată...
Metoda bătrânului dascăl m-a amuzat. Aveam, la clasa mea ( a VII-a ), o fată care îi dobora pe băieți peste bănci și îi apuca, în văzul întregii lumi, de organele genitale...  Mai era un băiat, cu care personal mă înțelegeam, dar care le scosese fire albe celorlalți profesori, cu obrăzniciile lui. La ora de dirigenție, le-am expus metoda bătrânului învățător ( fără să dau numele acestuia ) și le-am spus, zâmbind, că așa voi proceda și eu cu ei dacă vor mai avea abateri pe viitor. Numai că voi face careu cu toți elevii, în poarta școlii, iar trecătorilor care vor vedea scena li se vor oferi explicații complete... Glumeam, evident. În mod surprinzător, fata a fost brusc cuprinsă de rușine și mi-a promis că se va potoli. Era prima dată când spunea asta. Culmea e că s-a ținut de cuvânt ! Dar elevul  s-a scărpinat în cap, a zâmbit, s-a ridicat în picioare și mi-a mărturisit, oarecum dezamăgit :
- Dom' diriginte... Dacă faceți așa, eu mă întorc cu spatele la ăia care mă huiduie, îndur rușinea și...rezist.
Am râs cu poftă de răspunsul  elevului și mi-am dat seama că, pentru el, nu se găsise încă metoda potrivită...
O problemă pentru copii și dascăli este consumul exagerat de Coca-Cola. Am avut elevi eminenți care consumau în jur de 7 litri de Coca-Cola pe zi ! Scriau de parcă aveau Parkinson. Încet, cu sprijinul părinților și reducând treptat doza, am reușit să-i scap de dependență.
La grădiniță, lucrurile stau la fel. Educatoarea s-a străduit din răsputeri să-i convingă  pe micuți că nu e recomandabil să bea zilnic Coca-Cola. Acasă, părinții făceau și ei presiuni asupra nărăviților la Coke. Înainte de sărbătorile de iarnă, Moș Crăciun a sosit la grădiniță încărcat cu cadouri.
- Mami, mami, a strigat un „voinic” după ce toată ceremonia s-a sfârșit, să știi tu că nici Moș Crăciun nu mai bea Coca-Cola !
- Zău ? Ți-a spus el ?
- Nu, dar după ce mi-a dat cadoul și s-a aplecat să mă pupe, am văzut că mirosea a țuică !

P.S. Acum, la ora 21 : 30, am venit de la Olimpiada de Limba și Literatura Română și nu mai sunt în stare să răspund la niciun mesaj...

18 comentarii:

Anton spunea...

Nu că aţi avea nevoie de aprecierile mele, dar nu pot să nu exclam: faină poveste!
Cred că din noianul de amărăciuni pe care îl presupune faptul de a fi profesor în România sunt şi tot felul de lucruri amuzante sau de-a dreptul încântătoare. Fapte, gesturi, replici care, iată, se transformă lesne - cel puţin cu o uşurinţă aparentă - în literatură.

Scorchfield spunea...

Mai sus este o reflectare coerentă a ceea ce numim puterea exemplului, este adevărat că pentru fiecare lacăt se găseşte o cheie, dar educaţia primară din şcoli este într-o mare criză. Fiecare profesor trebuie să se descurce aproape singur şi depinde de abilităţile sale cum poate să atragă spre învăţătură pe elevi.

În jurul elevilor, informaţia abundă, de toate felurile, încrederea în sistem prin asta scade; profesorul (cazul acesta educatorul) nu mai are ce să răspundă la ceea ce copilul zice:
"după ce mi-a dat cadoul și s-a aplecat să mă pupe, am văzut că mirosea a țuică ! "

Şi mai departe se va vedea!

lolablau spunea...

mi se pare stiintifico-fantastica povestea asta...
in primul rand metoda domnului mi se pare incorecta, si nu vad cum ar putea'sensibiliza'... in al doilea, parintii copilului huiduit ar sari imediat in cap 'dascalului' respectiv( invatator, profesor) de la amenintari pe plan local pana la plangeri mai departe. pentru ca tratamentul mi se pare descriminator si vulgar: nu poti educa niste copii cu 'huoooooo'. nu, refuz sa cred ca suntem tara lui 'huo' mai ales la scoala. poate pe stadioanele de fotbal. ma indoiesc si ca e adevarata povestea, doar daca nu s-a intamplat inainte de '89 cand profii aveau cu totul alt statut, de mici dictatori.
cat despre fata care facea asa ceva in clasa( mi se pare abject ca n-a luat nimeni masuri) se putea sa fie pedepsita cumva, de la scaderea notei la purtare, pana la exmatriculari temporare etc. asadar, povestirea dvs. e simpatica dar nerealista si ne-educativa. :) (sper sa-mi publicati comentariul)
inca un lucru: eu nu am voie la o clasa nici macar sa LAUD pe drept eleva eminenta a clasei care nu are tata, pentru ca celellate mame imi sar in cap( ca o favorizez laudand-o ceea ce e nedrept pt copil, nu o favorizez deloc): asta ma costa, trebuie sa-mi rapesc din timp sa le pregatesc loazele ca sa le duc la olimpiada( desi nu sunt de olimpiada, dar fata aceea da).oricum ma mai gandesc. trebuie sa ne adaptam cu mult tact si sa suportam mizerii si nedreptati. dar nu stiu ce fel de elevi aveti dvs...pare o scoala cu copii defavorizati( intelectual si material vorbind) daca se permite cam orice. sigur nu este asa...o sa va minunati, dar la tara exista parinti care au pretentii la note mari si la invatat putin...dar cu rabdare se rezolva toate. poate la oras respectul de carte e mai mare...? sau fitele?:)

Şerban Tomşa spunea...

Marin Anton,
totul e real...În lumea „pedagogică”, caracterele se corodează repede și mentalitățile se îngustează ca o șosea pe care circuli cu viteză mare și în stare avansată de oboseală...

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfield,
nu mai funcționează nici în școală puterea exemplului. Nu contează dacă ești deștept sau prost, treaz sau beat... Sunt de acord cu tine, dar cel mai important e să ai bani. Cei mai aprigi „mirositori” ai profesorilor și medicilor sunt alcoolicii de profesie...Cum să le fure ăia meseria ? Și ce părere ai despre elevi care bat cârciumile din clasa a V-a și știu să deosebească, la cei mari, mirosurile diferitelor licori ( pe care ei le consumă la greu ) : vin, țuică, coniac, vodcă, whisky...

Şerban Tomşa spunea...

Lola,
ți s-o fi părând nerealistă povestea asta, dar e reală sută la sută. Poate e de vină stilul meu de prozator urmuzian...
Lăsând gluma la o parte, chiar eu m-am mirat că nu l-au linșat pe învățător. Dar e un tip căpos și nu o scoate nimeni la capăt cu el... În altă ordine de idei, nu mi se pare normal ca părinții să dicteze ce fel de atitudine să aibă dascălul față de elevi. E adevărat că și profesorii o iau mult prea des pe arătură, dar ce ne vom face când părinții vor conduce școlile ?
Nu îi jignesc niciodată pe elevi, prefer să glumesc cu ei, să îi ironizez, dar când e vorba de laude, nu mă poate împiedica nimeni. Îi elogiez mai ales pe copiii săraci și fără posibilități materiale, care învață foarte bine... M-or înjura unii pe acasă, dar încă nu au cutezat să-mi reproșeze ceva. Într-o vreme mă miram de ce mi-am făcut dușmani...
În orice caz, refuz să-i înțeleg pe aceia care se învinețesc când spui o vorbă bună despre alții...

karina spunea...

in scoli exista prea multa libertate, profesorilor li s-a ingradit posibilitatea de a lua masuri. de aceea se intampla tot felul de chestii prin scoli. metodele noi se pot aplica doar acolo unde exista si un sistem nou de invatamant si sanatate. deocamdata avem copii prosti cu duiumul si o mare parte de vina o au si profesorii. si avem si parinti prosti cu duiumul si o vina o au si profesorii.
metodele de corectie reprezinta uneori o cale buna de urmat daca nu devin si violente...
un profesor bun stie cum sa-si indrepte copiii.
metoda aplicata de invatator mi se pare chiar benefica...
Romania nu este inca tara unde sa existe psihologi sa se ocupe de elevi...
uneori cand vad cate o crima facuta de un minor, ma gandesc daca bata nu ar fi fost buna...

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
da, lucrurile sunt delicate... Profesorii au fost violenți în trecut cu elevii și acum a venit rândul lor să mănânce bătaie... Acum e perioada părinților proști : lipsa de educație pe care o arată elevii e rezultatul dezorientării din familie. M-am cam săturat de tot circul, fiindcă mentalitatea discipolilor s-a schimbat fundamental ( copiii sunt fascinați de ideea de a face rău : e un mod de a ieși în evidență cu multă ușurință ), iar părinții sunt mai reduși decât ei...

karina spunea...

in concluzie am vrut doar sa spun ca din generatiile ce au mancat bataie pe rupte ca sa invete, au iesit oameni mari. din generatiile moderne, actuale, au iesit ministri si secretari de stat ca cei pe care ii avem, fara facultate sau fara bacalaureat:))
da banu'...

Maria Postu spunea...

Am numeroase exemple de la clasa dar ma intreb cum ar reactiona cititorii de blog daca le-as expune?Acum 3 saptamani parca am scris un articol despre invatamant foarte dur care se incheia cu indemnul "Tineri, cautati-va alta profesie decat aceea de dascal in Romania" si a avut o reactie adversa care m-a durut si l-am retras.E foarte greu sa fii profesor cand elevii( de la anumite licee) te sfideaza prin luxul epatat, risipa financiara vizibila in orice.de ex o eleva era disperata ca isi uitase in alta clasa in banca pudra ei "Guerlain" (cu care probabil se pudra in timpul orei)si pronunta foarte satisfacuta numele renumitei firme cosmetice pe care cu salariul de profesor nu ti-o poti permite in Romania .sau elevele de la clasele finale vin la scoala cu cafeaua de la Starbuks(cea mai scumpa cafea din lume, de cel putin 10 ori mai scumpa decat cea de la dozator cu care ne delectam noi, muritorii de rand)in mana.Despre disciplina si respect?Ce sa mai spun?Ei isi cunosc drepturile dar foarte rar obligatiile iar scopul lor, de cele mai multe ori este nu acumularea de cunostinte ci o nota mare, chiar daca ea nu reflecta adevarul.

Alice Georgiana spunea...

Daca vrei sa faci bani din ceea ce scrii, incearca Blogmoney si inscrie-te!
http://aff.blogmoney.com?aid=2647&acid=223

Scorchfield spunea...

În fond ce este educaţia?
Aici trebuie o postare nouă Şerban!
Trebuie pornit de la "Capra cu trei iezi" a lui Creangă, de la violenţa ficţiunii, ca mai târziu, copilul-adolescent să o ocolească pe cea reală.

Istoria antică a Greciei începe cu Pelops (de aici Peloponezul) care a fost tăiat în bucăţi de către tatăl său, Tantal, pentru a fi servit la masă, şi cine era invitat la prînzul dezgolit? însuşi Zeus...

Urăsc violenţa, dar provocată în virtual şi tot acolo înăbuşită, dă rezultate, de ce uitându-se la fotografii, cei de pe banca acuzaţilor Tribunalului de la Nuremberg întorceau capul? oricum în cazul lor era prea târziu, noi, da, ne-am învăţat lecţia!

Scuze, Şerban pentru peioraţie, dar mi-a venit...
:)

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
așa e, dar poate că bătaia, singură, nu duce nicăieri. Când eram elev, bătaia era în floare. Colegii mei mâncau și câte zece bătăi pe oră. Și eram 44 de inși într-o clasă. Cu predatul o lăsau mai moale. Profesorul te bătea până învățai tot ce știa el... Erau, totuși, ani groaznici...Cunosc profesori care regretă și acum că nu-i mai pot bate pe copii...
Exigența( dar nu prostescă sau absurdă) duce, într-adevăr, la rezultate bune . Am fost un fel de colonel dur, spaima tuturor pe vremuri ( e inutil să spun cât de mult regret perioada aceea ), dar după ce am avut un copil, am înțeles ce înseamnă o ființă fără apărare. M-am convertit la toleranță, m-am „trezit”... Poate că nu bătaia îi cumințea pe elevi, ci atitudinea sobră și responsabilă a părinților. Și a profesorilor. Toți credeau în ideea de educație. Acum nimeni nu mai crede în nimeni și fiecare își ferește buzunarul...Nu știu ce să zic... În orice caz, ce se întâmplă azi nu e bine... Dar nu sunt convins că pe vremuri trebuia să se procedeze cu duritate... Iar ca profesor, nu pot aproba violența în niciun fel. Răutatea unor copii și comportamentul lor demonic cer soluții sociale, psihologice și familiale complexe. S-ar putea spune, uneori și în termeni populari, că unii sunt nebătuți... Dar... Acum părinții îi trimit pe copii la școală ca pe niște entități care vor fi închise într-un țarc, iar profesorii sunt un fel de paznici care slujesc intangibilele ființe...
Îmi aduc aminte de reacția unui băiat - ajuns azi om important - care era tratat cu „exigență” acasă : „Dom profesor, e așa de bine să te bată cineva și să plângi... Pe urmă, te liniștești și dormi ca mielul...” E trist, nu ?

Şerban Tomşa spunea...

Maria,
elevii se „formează” azi prin cluburi și baruri... Inclusiv cei care vor predica de la amvon... Societatea și familia sunt în disoluție... La școală, elevul stă doar câteva ore, ca să arate ce a „învățat” în restul timpului...
Era pe vremuri un popă inteligent care răspundea sec, ori de câte ori oamenii se plângeau de lipsa de respect a copiilor lor :„ Proști părinții, Ioane ! Proști părinții!”
Ce să le mai cerem copiilor când părinții sunt de o mie de ori mai ignoranți și mai idioți decât odraslele lor ?

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfield,
de fapt, nu despre educație voiam să vorbim, dar așa a ieșit... Ai dreptate, pentru o postare despre educație, niște texte ce conțin violențe și cruzimi sunt cele mai potrivite... :)

Dan Ioanitescu spunea...

Chestia cu huiduiala crezi ca ar indrepta macar putin lucrurile prin Guvern si Parlament... Basescu si-a luat-o de mai multe ori dar vad ca e cam surd... :))

lolablau spunea...

acum am vazut ca am tastat gresit"discriminat" si nimeni nu m-a corectat, eu am un obicei f prost sa corectez profii de romana si de engleza( eu predau franceza la gimnaziu)...:P imi atrag si dusmani din cauza asta dar nu-mi pasa:)
domnule tomsa, cred ca sistemul v-a schimbat nu fiul dvs...presupun ca ati fi fost si mai exigent cu el . si eu eram f dura in anii de inceput, de debut...dintr-o disperare ca nu invata copiii...nu intelegeam ca nu puteau...din fericire acum nu mai e permisa exigenta absurda. pentru ca am avea constiinta prea incarcata.ca prof. nu-mi place denumirea asta de dascal-dascalita. prefer invatator, prof:)
d-na maria postu mi-a raspuns, eu as fi f intimidata sa vad ca vin copiii cu chestiile alea luxoase la scoala. la inceput. dupa aia as incerca sa ignor. poate totusi au bun-simt... dar pesete tot e asa. numai ca fiecare prof poate impune un model. eu le zic de ex ca n-am nevoie de nimic( de craciun, 8 martie si apreciaza asta, mai ales ca stiu profesoare care au pretentii).

mariapostu spunea...

Din fericire eu nu sunt in situatia sa ma uit cu jind la pudra sau cafeaua elevelor, dar m-am pus in postura profesorului de nivel mediu dpdv financiar,in general, pentru care asemenea excese sunt o sfidare.La mine la liceu (nu stiu la scoala generala, acolo sunt alte reguli) , a disparut de mult obiceiul oriental al categorisirii profilor pentru a influenta subtil nota.Ma simt foarte demna cand in tramvai de 1 si 8 martie vad doamne cu bratele incarcate de genti si flori iar eu zburd libera doar cu poseta si geanta de carti.In definitiv ce mari cadouri poti primi de 8 martie?E umilitor sa primim de la elevi daruri.Marile daruri nu incap intr-o punguta indiferent de la ce firma ar fi ea.Stiti la ce cadou visez eu de ani de zile?Sa vina un tata sau o mama si sa-mi spuna:"Stiti, v-am citit ultima carte, mi-a placut asa de mult, eu am o revista, nu vreti sa v-o promovez?" Cu un asa cadou, mi-ar topi inima de tot.