Sunt un romancier căruia îi place să se joace, riscant, cu vorbele. Dacă aș fi fost îndrăgostit, aș fi scris astfel textul de la postarea anterioară :
se schimbă partiturile în ceruri
prin părul tău se jocă un vânt adormit
pieptănându-te ca un orb cu dinți
de cristal
râuri căzând în depresie
ura din struguri dospește
luciri de opal și de gresie
se schimbă partiturile din ceruri
voi înlocui tacâmurile
fețele de masă și voi importa
lumină piezișă din suedia
cioc-cioc bate la ușă
un oaspete cu buzunarele-ncărcate cu greieri
cioc-cioc ești doar o casă părăsită
pentru câtăva vreme
se schimbă partiturile în ceruri ( variantă )
prin părul tău se joacă un vânt
cu dinți de cristal și de orb
mâna--ți - un fluviu cu estuar
pe care nu pot să îl sorb
râuri căzând în depresie
luna se clatină și mă latră
ura din struguri dospește
ochi de țigancă din șatră
înlocuim tacâmuri și mese
schimbăm partituri în cer
aducem blonde ducese
cât timp mai suntem în ler
cioc-cioc nu-i nimeni acasă
cio-cioc acum nu te teme
ești doar o casă părăsită
pentru câtăva vreme
11 comentarii:
... şi uite cum descoperim la ce folosesc versurile.
:)
Poate că nu eşti îndrăgostit, dar iubeşti. Altfel, cum ai putea să scrii aceste fraze încântătoare?!
Iubirea (de oameni, de cultură, de frumos) e cea care te inspiră.
Eu aşa cred.
:)
si eu, care credeam ca numai un scriitor indragostit poate scrie asa de frumos ca tine:)
si tu spui doar " daca" :))
Imi place mai mult prima varianta. :)
Blue,
nu știu ce să spun în condițiile în care sunt monitorizat ( destul de prost, e adevărat ) de niște spioni care nu au altceva de făcut decât să-mi urmărească fiecare rând scris ori gest făcut, pentru a „prinde” ceva compromițător și a da cu goarna. Mi-e milă de ei, pe cuvânt.
Nu sunt îndrăgostit și în concluzie nu iubesc pe nimeni. :)
Mr. Hyde,
îți mulțumesc, dar mie nu-mi place nicio variantă. M-am jucat, pur și simplu. :)
Karina,
am publicat comentariul tău, dar n-a apărut. L-ai șters ?
Dacă odată, dacă, dacă...
Şerban,
îţi înţeleg nemulţumirea fiindcă şi eu am păţit la fel. Mă refer la "monitorizare".
Totuşi, ce ar putea fi rău în a iubi oamenii, cultura şi frumosul? Că eu de iubirea aceasta vorbeam, nu de alta.
:)
(Uite un link care te-ar putea ajuta să-ţi protejezi pc-ul:
http://www.securitatea-informatica.ro/
Sunt acolo câteva informaţii utile despre programele şi dispozitivele folosite în infracţiunile informatice.)
Si eu prefer prima varianta si apropos de poemele inutile, iata si acest poem al meu un pic...mai vechi, de vreo 4 ani, cred.:
despre-oameni-care-nu-mai-vin
Mereu ne luam rămas bun îngenuncheaţi
în noi înşine, înconjuraţi de păpuşi dezmembrate
cu silicoanele sânilor explodând până aici în poem,
de copii plângând în pumni de teamă să nu li se interzică plânsul,
de sunete de piane dezacordate, de sirene ale
unor nave în derivă , urmăriţi de privirile inocente
ale celor ce încă nu ştiu: îngeri înfrânţi delirând
biografii părtinitoare despre oameni –care—nu –mai-vin,
ne pregăteam
de întoarcere acasă după o scurtă despărţire: viaţa
Maria,
mulțumesc pentru intervenție și mai ales pentru minunatul poem.
Tu ești o poetă adevărată, eu doar mă joc. :)
Mi-ar placea sa te cred, si pentru ca e o dimineata de septembrie linistita, care imi aminteste de o alta dimineata de septembrie indepartata ca si cum ar fi in alt sistem solar, si de niste trandafiri de septembrie, de un rosu-visiniu, inca vii si parfumati in memoria mea, ma prefac ca te cred...
Maia,
trandafirii aceia există și acum . :)
Trimiteți un comentariu