vineri, 30 martie 2012

Vieţile şi chipurile unui om

O zi şi o noapte. Altă dimineaţă şi alt asfinţit. Un prieten şi-o femeie. O bucată muzicală. Un câine, un peisaj şi o scenă neplăcută.  O carte citită şi recitită.
 Uite măgarul, iată vaca, hop şi cocoşul ! A rămas fără pene, creasta e hărtănită, începe să semene cu o zdreanţă. Viaţa e un joc de cuburi. Din ce în ce mai uzate, ajung albe, către sfârşit.
Deşi purtăm de-a lungul anilor acelaşi nume, locuim o mulţime de trupuri. De la Eminescu ne-au rămas patru portrete. Un adolescent cu trăsături angelice, hermafrodite. Un prinţ oriental, smolit şi închis în sine. Un burghez viguros, gras şi cu mustaţă. În sfârşit, masca unui nomad care caută cu disperare lumina împuţinată de tenebrele care îl înconjoară. Ce legătură e între aceste personaje ? Creierul în veşnică efervescenţă şi cărţile fluturând în mintea lui nu se văd.
Îmi privesc fotografiile. Sunt, în mod cert, câteva persoane care parcă nu s-au cunoscut între ele. ( De aceea sunt surprins când cineva, care m-a cunoscut în adolelescenţă şi nu m-a mai văzut de atunci, mă opreşte pe stradă şi mă întreabă ce mai fac ! ) Când ajunsesem copilul cu mintea uitată în somn din primele cadre, jucasem deja câteva roluri. Fusesem un bebeluş cât lingura, apoi un micuţ care era zilnic orbit de lumină şi îşi punea ţărână în cap, pricină din care bunica îl lega cu o frânghie de un prun bătrân, aflat în curtea casei ţărăneşti. Mai târziu stăteam de bunăvoie acolo, aşteptând cuminte ca pomul să-mi dăruiască eugenii şi cuburi de zahăr. Mama le arunca pe sus, fprin crengile copacului, ăcându-mă să cred că bunătatea şi smerenia sunt răsplătite în fiecare clipă.
Pe urmă, în albume, apare un adolescent cu o ţinută sportivă - pe vremea aceea toate vânzătoarele din magazine mă întrebau ce sport făceam -, cu un chip armonios, izvorând lumină.  Eram fotogenic ! Privind instantaneele cu  tinerii de acum, sunt izbit de o transformare spectaculoasă : pe măsură ce fetele au devenit mai frumoase - să fie doar o iluzie ? -, băieţii s-au transformat în nişte masculi de o urâţenie bătătoare la ochi. Rareori poţi spune despre câte unul că e acceptabil. Trupuri sănătoase, dar chipuri colţuroase, dizarmonice, inexpresive, uneori oribile.
Apoi, în portretele mele din studenţie apar urmele nopţilor nedormite şi ale ţigărilor bulgăreşti şi albaneze. Dar încă sunt luminos, cum spuneau prietenii.
Nu merg mai departe, fiindcă vine o vreme când propriile imagini se întorc împotriva noastră. Apărem, în poze, de zeci ori mai bătrâni decât arătăm în realitate.
Mă gândesc dacă n-ar fi mai igienic să locuim separat, după anii trăiţi : copiii cu copiii, adolescenţii cu cei de-o seamă cu ei, iar băbătiile să fie închise într-un ţarc cu drugi groşi, de netrecut. Am evita astfel multa nefericire pe care ne-o aducem unii altora.
Dar una dintre grupele de vârstă ar fi precis Infernul, în care nu-şi doreşte nimeni să intre sau să rămână.

8 comentarii:

pantacruel spunea...

mi-nu-nat, serban!

citind asta mi-am dat seama ca vreau sa am un episod (in retrovizoare, sezonul 1) despre chipurile lui eminescu. si ma gandesc ca ai putea scrie tu 1700 de semne (nu mai mult).
de fapt ar fi extraordinar daca!
merci :)

Karina spunea...

superb!

Julian Muscalu spunea...

"Curat" urangutani, mulţi din tinerii de azi !

Nu vreau să merg la paradă cu propria-mi persoană, eu am avut - din păcate - mai degrabă o părere proastă despre mine, şi am pierdut enorm din cauza asta .. fraier, deh .. Dar ştiu că între 15-18 ani multe vânzătoare (fiindcă aţi vorbit de vânzătoare) îmi ziceau "fetiţă" !!.. Mă cam deranja chestia asta câteodată ..
Oricum eram un tip simpatic, asta ştiu sigur.
Şi cu siguranţă arătam mult mai bine decât "forţoşii" ăştia care parcă-l multiplică pe Frankenstein, pe care-i vezi cu tot felul de fătuce care chiar arată binişor ..
(greaţa m-apucă atunci când îi văd sărutându-se în public ... Fetele alea sunt chioare ? .. În fine, eu gelos n-am fost în viaţa mea ..)

Dar fetele astea sunt şi foarte vulgare, de multe ori. Atât la înfăţişare cât şi la vorbă. ("Romanticii de odinioară" nu s-ar fi îndrăgostit de ele, decât cu mare, mare greutate).

Ce-mi convine mie mult e că nu am fost niciodată gelos (abia am ghicit ce e aia gelozie), că am fost foarte serios (poate prea serios, totuşi) .. şi am observat că mă simt de peste 10 ani scăpat de "chinurile" care mă mai încercau pe la 20 de ani (totul e să te pasioneze foarte tare alte lucruri, iar eu am studiat multe "la viaţa mea" ..).
Şi ceva m-a făcut pe mine să înţeleg foarte bine că se poate trăi destul de bine (sau comod) fără să te roadă gândul relaţiilor "intime" ..
Si cu toate că sunt un om perfect normal din acest punct de vedere (dar prefer liniştea şi "neîmplinirea" de care vorbea Preda în locul "turbulenţelor" - de care nu am fost nici eu scăpat "în tinereţe") de vreo 10 ani zic povestea aia a lui Sofocle ...
Când un tânăr (idiot) rânjea lui Sofocle şi-i zicea : ".. cum îţi pare acum la 70 de ani că nu te mai poţi bucura de o femeie ?.."
Sofocle îi zicea : "Nu vorbi cu păcat tinere, nu ştii de ce pacoste am scăpat" ...

(La noi s-ar fi spus mai direct: "nu vorbi cu păcat şarlă" .. sau "loază" ... cu vorbe din bagajul lui M.C. Rostogan ..)

Da pe mine mă pufneşte în cele din urmă râsul când văd cupluri din astea "inter-galactice". Tot vorba lui Preda, dacă era vorba să fie cineva "de soi" poate-ţi părea rău că tu nu eşti aşa, "june-prim" ca ei (!! hi-hi ..) dar dacă vezi despre cine e vorba parcă te pufneşte râsul când te gândeşti la ce "cazne greţoase" trebuie să fie supuse măcar unele din acele tinere (tinere la care eu nu am poftit niciodată ... Pe mine dacă m-a interesat vreodată cineva apăi era vorba de cineva din "generaţia mea" - şi până la urmă erau frumoase unele fete de atunci decât aceste "Barbies" de azi ..).

Oricum, este amuzantă constatarea pe care aţi făcut-o, şi probabil că mulţi au observat .. Dar dumneavoastră aţi pus în cuvinte bine alese, ca întotdeauna ...

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
mulţumesc mult! Ţi-am răspuns pe mail.

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
mulţumesc mult !

Şerban Tomşa spunea...

Julian,
interesante şi subtile observaţii ! În legătură cu femeile, atingi nişte adevăruri dureroase. Nici eu nu sunt invidios ori, Doamne fereşte, gelos, dar mi s-a întâmplat să-mi fie ruşine că mi-a plăcut cândva o femeie, după ce am văzut cu cine îl înşela pe bărbatu-său. Cunoşti femeia şi după aşa-zişii bărbaţi cu care se dă huţa. :)

Liviu Drugă spunea...

Serban:
eu am un concept, pe care, fara pretentia de fi original, l-am descoperit acum vreo 3 ani. Etapele din viata noastar se sprijina unele pe altele, si niciodata nu stim cand din tinerete ne porneste un gest spre batranetile care tocmai asteapta acel gest. Si rupti de osteneala batranetea se sprijina pe amintirea sau energiile, nu stiu cum adunate, din copilarie.
Sper ca ai inteles ideea, chiar daca nu am fost eu foarte clar aici... :)

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
e minunat ce îmi scrii, dar îmi pierd şirul când mă gândesc la bătrâneţe, fiindcă îmi este groază de ea.