joi, 19 februarie 2009

Din nou despre Petru Popescu

Termin de recitit "Sfârşitul bahic" de Petru Popescu şi sunt din nou impresionat de talentul scriitorului. Naraţiune alertă, bine scrisă, cu un farmec specific al redării scenelor, dialoguri vii, conflicte bine puse în evidenţă. Chiar şi descrierile făcute de personajul turmentat de vinul colonelului Vîscu sunt memorabile. Totuşi se simt numeroase naivităţi şi stângăcii în conturarea psihicului personajului principal. Toate neajunsurile vin dintr-o grabă inexplicabilă a scriitorului, dintr-o sete supradimensionată de afirmare : în şase ani, 1969-1974, Petru Popescu a publicat cinci romane ! Şi în 1974, anul tipăririi ultimului roman în româneşte, "Copiii domnului", autorul împlinea 30 de ani ! După emigrare, în 35 de ani petrecuţi în Occident, Petru Popescu a mai publicat doar câteva cărţi.
Rămân la părerea că Petru Popescu şi Alexandru Ivasiuc sunt cei doi romancieri care ne-ar fi putut deschide calea către universalitate şi, de ce nu, către un Nobel. Din păcate, primul a plecat în Anglia şi după aceea în State, iar al doilea a murit la cutremurul din 1977.

Niciun comentariu: