tata
tata făcea o casă
îi turnase fundaţiile
să ne gândim
zicea el
să ne gândim bine înainte de ridica zidurile
zidea pereţii
scuipa în palme
să ne gândim bine
spunea
îi aranja acoperişul
ţiglă cu ţiglă
să ne gândim
zicea el
să ne mai gândim
să
ne
mai
să
Un comentariu:
Trist. Dar ca o puerilă consolare a rămas macar casa şi umbrele albe noctambule.
Trimiteți un comentariu