Ajută-ţi aproapele !

Omul acela trecuse prin multe. Suportase câteva operaţii dificile. Fusese torturat de fiecare organ, fiecare os al trupului, fiecare centimetru pătrat de piele. Urlase de disperare şi alergase ca nebunul noaptea prin oraş. Lumea îl considera un ghinionist fără pereche. Cele mai favorabile situaţii se întorceau, fără excepţie, împotriva sa.
- Ai relaţii proaste cu femeile, îi spusese un amic. De-aici ţi se trag toate, d-aia îţi merge rău...
Suferea mai ales când cei cărora le făcuse bine îl răsplăteau cu ură sau se amuzau pe seama lui când i se întâmpla vreun necaz.Era mereu trist. Îşi promisese sieşi, în repetate rânduri, să nu mai sară în ajutorul nimănui. Într-o zi, trecând pe lângă o livadă, văzu un om care se încurcase într-un gard de sârmă ghimpată şi se văicărea de mama focului.
- Vino, zise străinul şi ajută-mă, că sunt hărtănit pe toate părţile !
Omul nostru se gândi că s-ar putea să nu aibă belele atât de mari dacă va mai face un bine. Totuşi, cu toate că se aflau în apropierea pădurii şi necunoscutul ar fi putut fi sfâşiat de fiare, teama de consecinţe fu mai mare şi, după ce ezită câteva secunde, îşi continuă drumul. Auzi, în urma lui, un mârâit furios. Se întoarse şi văzu că în locul străinului, apăruse un lup care se eliberase singur din capcană şi îşi rânjea ameninţător colţii către el...