vineri, 30 octombrie 2009

Trăieşte şi lasă-i pe alţii să moară

Cu ani în urmă, am vrut să cumpăr nişte răsaduri de ardei. Când am ajuns în Videle, am trecut prin piaţă. M-am oprit la ţăranul care mi-a inspirat cea mai mare încredere. Părea blând, înţelept, serios, sigur de sine. Mi-ar fi fost ruşine să-l suspectez de nesinceritate sau de necinste. Într-un cuvânt, îşi cunoştea bine menirea lui pe pământ. În plus, avea cele mai mari şi mai frumoase răsaduri. Nu-mi venea să cred cât sunt de norocos. De obicei, ghinioanele se ţin scai de mine.
- Ce doriţi ? mă întreabă omul, cu dulceaţă în glas.
- Ştiţi... nişte răsaduri de ardei.
- Avem aici de toate felurile, de toate soiurile. Nu trebuie decât să alegeţi şi să comandaţi.
Şi am ales.
- Aveţi aici, mi-a explicat bătrânul, ardei gras, ardei capia, ardei iute, ardei lung şi gogoşar.
Am plătit şi am încărcat cu greu, în două sacoşe, snopii de plante verzi şi viguroase.
Am plantat răsadurile, le-am făcut cărări şi le-am udat zilnic. Creşteau văzând cu ochii. Nu mai puteam de bucurie. Când au înflorit, am fost în al noulea cer.
Apoi florile au trecut şi au apărut ardeii. Am rămas cu gura căscată. Varietăţile mele de ardei erau de fapt unul şi acelaşi : unplusem toată grădina cu ardei iute.
Cam aşa stau lucrurile şi cu partidele noastre politice. PCR-ul a avut un fiu rebel care s-a numit FSN. Ca o celulă bolnavă, acesta s-a divizat succesiv, dând naştere altor partide : PSD, PDL, PNL, PC, etc. Îmi explică şi mie cineva cum este să fii partid de stânga, să ai în conducere numai oameni foarte bogaţi şi să faci o coaliţie cu un partid care promovează cota unică de impozitare şi pune toată greutatea crizei economice pe unerii celor sărmani ? Sau cum e să fii partid de dreapta şi să te aliezi cu unul de stânga ? Cum e să faci un plan de ieşire din criză, mizând numai pe banii luaţi din buzunarele amărâţilor ?
E simplu : ăştia nu sunt nici de dreapta, nici de stânga. Sunt nişte oameni care îşi cunosc interesele şi care ne manipulează în numele unor principii mincinoase.
M-am întrebat deseori ce regim politic şi ce sistem social ni s-ar potrivi. În comunism am mers cu atrocităţile până acolo încât i-am întrecut pe chinezi. Vezi fenomenul Piteşti. În aşa-zisul capitalism de azi, am regresat în preistorie. Un analist politic avea dreptate să constate că nici comuniştii nu au mers cu promovarea incompetenţei şi cu marginalizarea valorilor până unde au ajuns bravii politicieni de acum.
Traversez câmpia, cu maşina, pe o ploaie puternică. Totul este trist şi cenuşiu. Ca în "Pădurea spânzuraţilor" de Rebreanu. Îmi vine şi mie să exclam : "Urâtă ţară..." Peste tot, pârloage şi buruieni. Când nu plouă, câmpul e plin de braconieri. Acum e pustiu. Nu toţi oamenii îşi cultivă pământurile, fiindcă nu-şi scot nici investiţiile. Mă întâlnesc cu o căruţă la care trage din greu un căluţ slab, prost hrănit, neîngrijit şi scăldat în apele reci ale toamnei. Ce inimă va fi având căruţaşul ăsta, să-şi scoată animalul pe o asemenea vreme ? Mă uit cu atenţie. Calul trudeşte înfrigurat, dar ţăranul de pe capră e îmbrăcat într-o pelerină modernă, de plastic, care-l fereşte de umezeală. Omul a învăţat lecţia de la parlamentari şi miniştri : exploateză fiinţele din jurul tău până la exterminare, dar ai grijă de tine. Trăieşte şi lasă-i pe alţii să moară !

11 comentarii:

Ramona spunea...

Buna dimineata!Si fara ghinioane sa ne fie.
Asa este, deseori sub un ambalaj seducator se ascunde o surpriza neplacuta. In cazul partidelor politice, nu este nicio surpriza. Se vede de la o posta leopardul din spatele gardului vopsit in culori vii si calde: portocaliu, galben, rosu...
In privinta aliantelor ciudate, romanii au inventat zicala: "fa-te, frate cu dracul pana treci puntea!"
Deasemenea, se stie ca tot boul care trage trebuie biciuit, asa ca lucrurile par a fi clarificate. Din punctul lor de vedere. Al politicienilor.

Ramona spunea...

Imi retrag virgula: "fa-te frate cu dracul pana treci puntea!"

Şerban Tomşa spunea...

Ramona,
ai mare dreptate în tot ce scrii, dar nu ştiu dacă mai este indicat să te faci frate cu dracul... Necuratul a deveit excesiv de orgolios, ranchiunos şi răzbunător şi nu mai are răbdare nici să ajungă la capătul punţii. Te lasă în mijlocul bălţii, fiindcă, oricum, el e tăvălit prin toate mizeriile şi este imun la toate "bolile" benefice. Mai nou, ştie să pescuiască şi să înoate foarte bine, mai ales în ape tulburi...

Cristiana spunea...

Corect!! zisei eu pe fuga, dintre maldarele de lucruri din casa !!!...Paaa!!

George Adam spunea...

Dialogurile voastre ma duc cu gandul la un sfant (spre rusinea mea nu-mi amintesc numele) care se ruga cu umilinta si pentru draci si ma simt sfasiat de neputinta si de limitari.

Pe o alta nota ma gandesc,la trista ei comemorare, cat de frumoasa ar fi fost lumea daca Mihaela Runceanu ar fi trait azi. Hadeti sa ascultam impreuna "Iarta", "Fericirea are chipul tau", "De cate ori iti spun la revedere"...si sa traim cuminti asemeni Cristianei, frumos asemeni Ramonei, carturareste asemeni lui Serban...

Şerban Tomşa spunea...

Să ştii, George, că şi eu am fost un băiat cuminte, decenii în şir... Şi am încercat din răsputeri să trăiesc frumos, dar nu mi-a ieşit totdeauna... Mai degrabă a ieşit la iveală multă nebunie...

George Adam spunea...

Frumosi nebuni ai marilor orase...
Cuminti nebuni ai micilor sate...

Şerban Tomşa spunea...

Fănuş Neagu, Dan Spătaru şi Cornel Dinu au fost, pe vremuri, prieteni şi au petrecut multe ceasuri împreună. Ore magice, strecurate printre ninsori de poveste şi bulevarde celeste... În amintirea acelor prietenii a scris Fănuş "Frumoşii nebuni ai marilor oraşe"... Pentru un scriitor, contează mult şi mediul în care trăieşte.

Cristiana spunea...

George, multumesc ca mi-ai amintit de Mihaela Runceanu!!! Am sa aprind o candeluta pentru ea... Ea ne-a fost cu adevarat o stea, printre stelele neamului nostru...

Dan Ioanitescu spunea...

Base ne-a servit jumatate de urare.
"Sa traiti bine! Sa nu traiti, iarasi bine!"

Iar la remarca ta de cum este posibil sa sa declari de stanga dar sa te comporti de dreapta hai, sa reinviem istoria!

Capitane nu fi trist
Nu, nu asta!
Desi i s-ar potrivi manusa lui Base!

Ceausescu nu fi trist,
Viata merge inainte
Cu partidul comunist.
pardon!
In sistem capitalist.

Ba nu!
Ceausescu nu fi trist,
Ca partidele de azi
Sunt partidul comunist!:)

Şerban Tomşa spunea...

Minunat zis, dragul meu prieten. Nenorocirea este, Dane, că, într-adevăr, nici Ceauşescu, cel puţin în prima parte a dictaturii sale, nu îi promova pe proşti în halul în care se face acum. De fapt, e o autopromovare... Căci ei, nulităţile, sunt foarte uniţi în cele mai multe împrejurări. Oamenii de valoare sunt izolaţi, comunică greu, iar orgoliul îi face să nu fie solidari... Nişte mistreţi solitari... Dar acum e greu de suportat : cretinii sunt atât de numeroşi încât au rupt toate zăgazurile. Ştia el Lăpuşneanu ce spunea...