luni, 2 noiembrie 2009

Din jurnalul Succesorului. Sclipiri pe un cer nevăzut

"Nu mă interesează strălucirea lucrurilor al căror rob vremelnic devine omul. Aici, în singurătatea muntelui, mă gândesc la sclipirile de viaţă pe care le întrevăd uneori la alte fiinţe şi care fac să mi se inverseze punctele cardinale şi să văd alte nuanţe ale luminii dansând cu umbrele.
Un copil speriat care nu are cui să ceară ajutor. Faţa aceluiaşi copil când primeşte o jucărie la care nu a sperat niciodată...
O pisică ascultând atentă lătratul unor câini.
Un dulău înfometat şi descurajat.
Irizările stranii din privirea unui om umilit.
Hotărârea cu care cineva ia apărarea unui necunoscut aflat în dificultate.
Lacrimile din ochii unui învingător.
Doi bărbaţi care nu s-au văzut de multă vreme şi îşi strâng mâinile.
Îi pot trece multe cu vederea unei persoane care scoate relaţia noastră din impas printr-o glumă inteligentă, dar îi iert totul uneia pe care o văd emoţionată sau cuprinsă de milă în faţa unei păsări rănite..."

Niciun comentariu: