vineri, 13 noiembrie 2009

Lumină şi plumb pe Masa Tăcerii

Picături de plumb îmi curg prin vârfurile degetelor. Vârtejuri de lumină îmi înfăşoară cuvintele. Tăcerea noastră e aşezată pe o masă de lemn şi aşteaptă. Cineva vine şi îmi oferă un cornet plin cu seminţe de timp. Mi-aş dori o sfârlează care să se mişte pe deasupra rândurilor mele şi o bufniţă care să stea trează în timp ce eu dorm şi să converseze cu ultima carte pe care o citesc.
Mirosuri şi zvonuri tot mai apropiate de sărbători. Cetină, portocale şi linişte. E prea multă linişte. Nu mai am cui să spun ceva, nu se mai înţelege nimic. Mai este cineva în această peşteră luminoasă ?

12 comentarii:

Dan Ioanitescu spunea...

Eu. :)
Am sa-ti trimit pe e-mail visul meu cu pestera luminoasa, dragul meu prieten.

Şerban Tomşa spunea...

Dragul meu Dan,
îti mulţumesc din suflet. :)

Anonim spunea...

toti ne invartim in aceasta "pestera" luminoasa ... care in apropierea sarbatorilor mie nu mi se pare o pestra ;o)

Ramona spunea...

Suntem aici... sa ne-ascultam tacerile.

Şerban Tomşa spunea...

Fanfan,
ai dreptate, n-am fost inspirat cu "peştera"... Poate găsim altceva...

Ramona,
mă gândesc la tine şi îţi ascult tăcerea...

Cristiana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Cristiana spunea...

Eu am sters comentariul meu, facusem atatea greseli, tragand cu ochiul la Seherezada..!!.. incat am sters de rusinica!!! Cei care au primit prin mail comentariul meu rog frumos sa mi/l trimita, ca sa/l corectez si sa l postez !!!
Asa sunt copilasii!! fac tot felul de nazbatii!!! Si pe urma se roaga de iertare si roaga sa-i repare cineva isprava !!!

Cristiana spunea...

Gata, am gasit, imi venise chiar mie!! Deci, comentariul meu cel prozaic rau de tot!!
Eu, Serban, vin din... Polovragi, ca nu mai pot sa numesc acum pesteri pur si simplu, nici acolo, si nici pe aceea din Padina... o sa le gasesc o alta denumire...
Frumos este ca am fotografiat copaci golasi in care au mai ramas una doua frunze... mie mi se par superbe...
Imi vine sa rad... ce prozaica sunt... am fost si la Tg. Jiu... dar in loc sa merg peste tot, m-am multumit cu Coloana si Poarta, si m-am dus sa beau o cafea si sa pun la cale schimbarea computerului, cumpararea de tot felul de componente pt. LT, apoi sa facem planuri de o calatorie prin Europa in aprilie viitor.. Am avut senzatia ca aceasta toamna, departe de a fi altceva decat de obicei, mi-a dat o doza grea de prozaic... Cu toate acestea , lumina este puternica in sufletul meu si numai tusele delicate de umbre dau volum si expresie peisajului...
Pe 1 decembrie fac o plimbare la Sinca Veche... cine stie cu ce ma mai intorc de acolo!!!!
Doamne, nu vreau sa va fac si pe voi la fel de prozaici!!!

Şerban Tomşa spunea...

Cristiana,
Tu eşti o cascadă de lumină care se revarsă peste lume.Prin bunăvoinţa ta, îmi capăt şi eu petecul meu de cer...

Cristiana spunea...

Aaaa... avem un prieten american care este singur in desert si sta tot timpul cu laptop deschis sa simta lumina de la noi, din Romania!!! Toti suntem aici plini de lumina, doar ca nu stim!!!

Şerban Tomşa spunea...

:)

karina spunea...

Cata liniste in cetina de brad...