miercuri, 11 noiembrie 2009

"Şi eu sunt cititor..."

Un poet care trăieşte prin Olt mi-a relatat o scenă care mi s-a părut grăitoare pentru oamenii care se bagă unde nu le fierbe oala, socotindu-se datori să pună lucrurile la punct în domenii pentru care nu au nicio competenţă.
- Am auzit că eşti scriitor, i-a spus într-o zi un amic. Dă-mi şi mie să citesc ceva.
Omul nostru lucra într-o instituţie unde erau mai mulţi funcţionari. Nu făcea caz că este scriitor şi căuta să treacă neobservată adevărata sa preocupare. Nu voia să se complice şi se prefăcea, vorba cuiva, că n-a scris niciun vers.
- Bine, îţi voi da un roman de Dashiell Hammett, s-a eschivat el. E foarte interesant şi e uşor de citit. Sau de Raymond Chandler...
- Te prefaci că nu înţelegi, eşti şmecher, a rânjit colegul de serviciu. Eu vreau să citesc ceva scris de tine...
- Nu văd la ce ţi-ar folosi. Sunt un poet plictisitor, scriu mai mult pentru criticii literari şi sunt convins că nu ţi-ar plăcea.
- Asta vedem pe urmă, a zis curiosul.
- Nu pricepi ? Nu sunt interesant pentru tine...
- Aaa, mă consideri prea prost...
- Nu-i vorba de asta, a spus poetul şi a încercat să-i explice situaţia încă o dată însetatului de cultură.
Zadarnic.
Atunci, mi-a povestit tânărul poet, m-am hotărât să-l testez pe proaspătul "cititor", folosind un text care aparţinea unui alt poet. Un gest de laşitate, recunosc. Poezia respectică avea câteva cuvinte cu "p" şi "c".
- E o porcărie fără nicio valoare, spusese amicul, privindu-mă de sus.
- Vrei să spui că nu-ţi place, am zis. E o chestiune de gust... Nu este obligatoriu să-ţi placă...
- Vreau să spun că este un căcat fără nicio valoare.
- Păi, tu stabileşti ce are şi ce nu are valoare ?
- Bineînţeles că şi eu. Şi eu sunt cititor...
- Şi ce poeţi ai mai citit, mă rog ?
- Niciunul, dar citesc ziarele zilnic.
- Şi ce legătură au ziarele cu poezia ?
- Păi, nu e scris tot în limba română ? Iar asta e o însăilare fără nicio valoare..
- De unde ştii tu, mă ? l-am întrebat furios. Ai citit tu ceva despre poezia modernă ? Ai studiat pe Marcel Raymond, Carlos Bousono sau Hugo Friedrich ? Cunoşti operele tuturor poeţilor de azi ? Eşti la curent cu ultimele poetici ? Cum poţi să-ţi dai cu părerea despre lucruri pe care nu le cunoşti ?
- Uite că îmi dau...
- Află atunci că părerea ta de cretin nu contează.
- Cum adică nu contează ?
- Aşa bine. Nu eşti cititor şi cu atât mai puţin critic literar... Opinia unei babe despre poziţionarea unui observator astronomic nu este luată de nimeni în seamă.
- Atunci de ce mi-ai mai citit rahatul ăla ?
- De prost, am recunoscut ruşinat.
Ştii, mi-a explicat poetul, rareori literatura este înţeleasă ca literatură. Unii fac o lectură morală, alţii o lectură politică sau socială. Cei mai periculoşi sunt însă inculţii şi babele care citesc o carte de valoare din perspectiva unui bun simţ discutabil. Astăzi funcţionează aproape tot atâtea tipuri de bun simţ câte straturi sociale şi câte profesii există. Bunul simţ nu este o perspectivă corectă nici în ştiinţă, nici în artă. De aceea savanţii şi artiştii nu prea au aşa ceva şi par nebuni ghiolbanilor obişnuiţi. Bunul simţ ne spune, de exemplu, că Soarele se învârteşte în jurul Pământului, când în realitate situaţia este exact opusă... Cam aşa e şi cu valoarea unei opere de artă.
Nae Ipingescu este un cititor de ziare, dar nu înţelege nimic din gazete, deşi "traduce" articolele în limbaj mahalagesc, pentru prietenul său Dumitrache Titircă Inimă-Rea. Spre lauda lui, Nae se străduieşte să priceapă lucrurile într-un mod favorabil autorului. La masă trebuie să stea şi să "mănânce" numai poporul muncitor, din care consideră că face parte şi el. În fond, Nae şi Dumitrache sunt morali şi nu acceptă ca un om să pară onest şi să facă, în acelaşi timp, un lucru reprobabil. "Dacă e patriot, de ce mă atacă la onoarea de familist ? " se înfurie jupân Dumitrache, referindu-se la Rică Venturiano. În trecăt fie spus, personajele lui Caragiale sunt umane, dar dramaturgul a fost pe punctul de a intra în belea cu cei s-au recunoscut în ele. Necazuri au avut, din partea "modelelor" lor literare, Marin Preda şi Sorin Stoica.
Cea mai de jos "lectură" este aceea a unei femei care s-a identificat într-o cunoscută eroină dintr-o nuvelă a lui Agârbiceanu. Aceasta a "înţeles" că autorul râde de oamenii care trăiesc în spaţiul realului... Scriitorul "râde de oamenii sărmani", a spus "personajul" respectiv. O asemenea "interpretare" nu este de tolerat, dacă vrem să rămânem decenţi. Orice cititor trebuie să ştie măcar să deosebească ficţiunea de realitate şi să stăpânească, fără a fi doctori în poetici şi naratologie, noţiuni elementare de teorie literară. Dar, mai ales, să nu fie de rea-credinţă.
De aceea, îmi spunea poetul, când cineva se bagă nepoftit în ciorba mea, dându-şi cu părerea despre ce am scris, îl întreb :
- Ia ascultă, ai citit cutare şi cutare carte ?
- Nu.
- Ai scris în viaţa ta un articol sau ai publicat o scrisoare către Moş Crăciun ?
- Nu.
- Atunci, hai sictir !

7 comentarii:

pantacruel spunea...

cum spuneam, de fiecare data gasesti cele mai sugestive scene. desigur, le gaseseeti in minte, traite deja :)

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
îmi lipsesc multe însuşiri pe care tu le ai din belşug... E reconfortant să te ştiu undeva, comunicând cu mine...

pantacruel spunea...

:)

Black Bitch spunea...

Putin cam superficial, nu crezi?
Despre partea: "Orice cititor trebuie să ştie măcar să deosebească ficţiunea de realitate şi să stăpânească, fără a fi doctori în poetici şi naratologie, noţiuni elementare de teorie literară." pot doar sa spun ca seamana o regula de pe usa unei fabrici, o regula ce nu pare sa aiba sens pentru nici unul dintre muncitori.

Inainte de a lua in calcul parerea mea, vreau sa te anunt ca nu l-am citit nici pe Marcel Raymond, nici pe Carlos Bousono si nici pe Hugo Friedrich.

Şerban Tomşa spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Black Bitch spunea...

Am fost cam "bitchy" in comentariul anterior, recunosc, dar nu m-am putut abtine. M-am simtit lovita, ca si cititoare cu putina experienta in domeniul literaturii numite de catre unii "elementara". Am citit putin din ceea ce mi-au zis "ei" si, sincer, nu vreau sa mi te inchipui ca fiind unul dintre "ei".

Cat despre ce ziceai in comentariul tau, e vorba despre altceva decat ceea ce ai descris in postare. Aceasta agasare de care vorbesti nu mai are legatura cu carti si scriitori. E strict personala, si chiar si cineva citit si plin de cultura poate apela la astfel de tactici urate, daca are un interes personal.

Imi cer scuze daca am fost prea intepatoare in comentariul precedent, si sper ca nu ti-ai schimbat radical parerea despre mine.

Şerban Tomşa spunea...

Black Bitch,
nu-ţi face probleme. Eşti prietena mea şi sinceritatea/duritatea ta nu mă deranjează. Încă o dată, îţi spun cu sinceritate că nu are importanţă dacă un om citeşte cu vagonul sau nu o face deloc. Am prieteni care nu au citit nimic şi ne înţelegem de minune. Şi sunt alţii care au citit mult, mai şi scriu câte ceva, dar rămân repetenţi - şi încă urât de tot ! - la capitolul caracter. În fond, asta e totul.
Nu mi-am schimbat deloc părerea despre tine şi îţi promit să ţin departe problemele personale de articolele de idei. Intervenţia ta e binevenită.
Te îmbrăţişez.
Cu drag,
Şerban