marți, 17 noiembrie 2009

Gogol sau elogiul nebuniei

Lucian Raicu a scris o carte despre marele scriitor, numind-o, în mod inspirat, "Gogol sau fantasticul banalităţii". Altcineva spunea că unde dă Gogol cu bidineaua, nu se mai şterge...
Aş spune că există un absurd al lui Gogol, diferit de cel al lui Kafka. Exemplific cu două secvenţe din "Suflete moarte", absolut demenţiale.
Cicikov şi-a început suita de vizite la boierii din partea locului, pentru a cumpăra "suflete moarte". Este musafirul lui Manilov, iar acesta din urmă îl îmbie cu...o lulea...
"- Daţi-mi voie să vă ofer o lulea.
- Mulţumesc, nu fumez, refuză Cicikov cu blândeţe şi cumva cu părere de rău.
- De ce ? întrebă Manilov, tot cu blândeţe şi cu părere de rău.
- Nu-s obişnuit, mi-e frică..."
Petruşka, lacheul lui Cicikov, are o adevărată patimă pentru citit. Dar nu orice fel de citit : personajul nostru nu înţelege aproape nimic din ceea ce silabiseşte !
Petruşka este înclinat "spre lectura oricărei cărţi, fără să se oprească asupra conţinutului ei ; îi era totuna dacă dacă citea păţaniile unui erou îndrăgostit, o bucoavnă sau o carte de rugăciuni ; le citea pe toate cu aceeaşi luare aminte. Dacă i-ar fi pus cineva în mână o carte de chimie, s-ar fi apucat să o citească şi pe aceasta. Îi plăcea nu atât ce citea, cât cititul în sine sau, mai bine zis, treaba însăşi a cititului, faptul că, până la urmă, din litere iese totdeauna câte un cuvânt care, de multe ori, nici dracu nu ştie ce înseamnă..."
Asemenea lucruri geniale sunt cu zecile în capodopera lui Gogol. Dar nuvela în care un bărbat se trezeşte dimineaţa şi constată că-i lipseşte nasul ?
Să tot fii nebun, ca Gogol !

12 comentarii:

pantacruel spunea...

cicikov & co din 'suflete moarte' m-au lasat si pe mine fara suflare cand le-am tinut companie.
dar nuvela asta a lui gogol cu nasul lipsa tot trebuie sa o citesc. si cat mai repede!

pe zi ce trece locul asta aduce tot mai mult a sezatoare literara... :)

Şerban Tomşa spunea...

"Nasul", "Mantaua" şi "Cum s-a certat Ivan Ivanovici cu Ivan Nikiforovici" sunt nişte texte absolut de balamuc...
Şezătoare zici ? :)

Dan Ioanitescu spunea...

Pentru prima data in cariera mea de cititor viciat si iata ca din fericire acum am scapat de viciu, :) pe la mijlocul romanului, m-am oprit din citit si m-am intors uluit trei pagini inapoi, ca sa constat ca Gogol isi radea de cititor. Va trebui sa reiau "Suflete moarte" ca sa ajung la pagina in care marele scriitor te ducea cu gandul si cu intelegerea intr-un loc, te lasa acolo, ca apoi sa constati ca si-a ras de tine si ca te-a-mpins cu intelegerea pe o pista falsa. In momentul acela l-am iubit. Eu asa ceva pana la el nu am mai intalnit la alti scriitori. Poate, intr-un fel la Steinbeck...

Şerban Tomşa spunea...

Dragul meu Dan,
la fiecare recitire a lui Gogol descopăr ceva nou... Cred că a fost înzestrat cu un talent care îi devansa nu numai cultura, ci şi mentalitatea. Un om atât de simplu să imagineze lucruri absolut fabuloase... "Rogu-te, dă-mi şi mie un subiect de scris", îi zicea el prietenului Puşkin. Iar după moartea poetului n-a mai fost în stare să scrie aproape nimic... Păcat că a pus pe foc partea a doua din "Suflete moarte".
Pentru inteligenţa ta, Dane, Gogol este o superbă provocare...

day-dreamer spunea...

Îmi plac oamenii care-mi "recomandă" fără a avea pretenţii de superioritate. Bine spus, pare a fi o şezătoare literară şi mi-e drag să trag cu ochiul.

Şerban Tomşa spunea...

Day-Dreamer,
îţi mulţumesc. Eşti un oaspete drag.
Literatura este şi un mod de a trăi frumos. Tu, eu şi prietenii noştri căutăm "urmele" frumuseţii.Dar se poate şi fără literatură. Sunt şi alte lucruri izvorâtoare de... miracole.
Ai dreptate, e un semn de prostie să afişezi o anumită superioritate - de fapt, semnul unei evidente inferiorităţi -, când îţi afişezi motivele unei trăiri estetice sau de orice altă natură... Nici să-i recomanzi ceva cuiva nu e de lăudat decât dacă vrei să împarţi o mare bucurie cu un prieten...

isuciu spunea...

Foarte interesant. “Suflete moarte” este cartea care sta la mine pe raftul de sus. Naucitoare observatia privind patima lui Petruşka pentru cititul « in orb ». Pacat ca nimeni nu a relevat in ziua de azi numeroasele persoane care au patima de a scrie fara a constientiza ceea ce fac. Mai ales pe net. De exemplu recenzia despre Dostoievski facuta in TownPortal Blog.

isuciu spunea...

isuciu, adica "mofturi de ochelarist"

Şerban Tomşa spunea...

Isuciu,
aveţi dreptate. Nu mă gândisem la asta, dar aşa este. Cred că sunt mai mulţi cei care scriu cum spuneţi, decât "cititorii" de tipul personajului gogolian...

Dan Ioanitescu spunea...

Ai o surpriza pe rodulpamantului.:)
Weekend mare! :)

Andrei S. spunea...

Mi-a plăcut "suflete moarte", deosebit de mult. Am citit-o cu plăcere şi mai apoi tot ce am găsit scris de el.

Numai bine.

Şerban Tomşa spunea...

Domnule Andrei S.,
mă gândesc de multe ori că Gogol este mai modern şi mai original decât Cehov şi Tolstoi... Cu Dostoievski e mai complicat. Feodor Mihailovici este dincolo de bine şi de rău...
Vă mai aştept şi cu alte gânduri.